Cat de marxisti suntem?

E marxismul o doctrina moarta? Ce se intampla cu valorile de stanga in societatea moderna, sunt adaptate la realitate sau este realitatea adaptata la ele? As vrea sa raspund cu "nu" la prima intrebare si cu "realitatea la ele" la cea de-a doua.

O problema fundamentala de intelegere submineaza orice demers de promovare a marxismului astazi. Aceasta problema rezida in asocierea cu marxismul a regimurilor totalitare de model sovietic. Daca, insa, ne intoarcem la literatura de baza, Manifestul Comunist, observam ca societatea romaneasca (si nu numai, multe din observatii se potrivesc si statelor capitaliste vestice) de astazi corespunde destul de bine cu planul de 10 puncte al lui Marx.

1. Abolition of property in land and application of all rents of land to public purposes.
2. A heavy progressive or graduated income tax.
3. Abolition of all rights of inheritance.
4. Confiscation of the property of all emigrants and rebels.
5. Centralisation of credit in the hands of the state, by means of a national bank with State capital and an exclusive monopoly.
6. Centralisation of the means of communication and transport in the hands of the State.
7. Extension of factories and instruments of production owned by the State; the bringing into cultivation of waste-lands, and the improvement of the soil generally in accordance with a common plan.
8. Equal liability of all to work. Establishment of industrial armies, especially for agriculture.
9. Combination of agriculture with manufacturing industries; gradual abolition of all the distinction between town and country by a more equable distribution of the populace over the country.
10. Free education for all children in public schools. Abolition of children’s factory labour in its present form. Combination of education with industrial production, &c, &c.

Sa le analizam pe rand:
1. Partial implementat. Avem astazi domenii publice bine definite, de interes comun, si care nu mai constituie obiectul unei proprietati private: parcurile, scolile, spitalele, armata, alte instutii de interes public. De fapt, ce a ramas proprietate privata este, in buna masura, spatiul de locuit al oamenilor (adica ceea ce Manifestul insusi spune explicit ca nu vrea sa desfiinteze)

2. Implementat, poate nu chiar cum ar fi vrut Marx. Interesant, daca ne uitam la istoria taxelor din America, au fost situatii in care cei mai bogati plateau peste 80% taxa pe venit.

3. Partial implementat. Proprietatea privata inca se mai poate mosteni. Dar este singurul lucru ramas. Puterea, privilegiile, aristocratia... toate acestea sunt eliminate din mostenire.

4. Un punct destul de dubios, mai ales pentru Marx, dupa parerea mea. Probabil se voia o masura punitiva. Astazi e partial implementat in sensul ca statul poate decide sa iti rechizitioneze averea in urma comiterii diverselor delicte.

5. Implementat. In orice economie care a crescut, indiferent ca o denumim capitalista sau comunista, s-a simtit nevoia unei banci nationale care, prin diverse mecanisme gen acordarea si reinnoirea licentei, sa tina sub control creditele.

6. Partial implementat. Transportul in comun este apanajul statului care guverneaza prin intermediul regiilor autonome. Mijloacele de comunicare s-au dezvoltat dincolo de cat isi putea imagina Marx si ele nu mai pot fi controlate nicicum (desi statul incearca prin diverse organisme ca CNA).

7. Partial implementat. Statul are o putere mare asupra mijloacelor de productie din agricultura si o poate exercita prin intermediul creditelor acordate si prin intermediul administratiei locale. Cu numele, sigur, proprietatea e privata... dar cam atat.

8. Inteles sub forma de munca fizica platita cu salariu, este neimplementat. Totusi, ceea ce constituie "munca" a devenit din ce in ce mai neclar, mai ales in statele vestice si putem observa ca, desi neimpusa prin lege, munca (eventual informala) este in buna masura auto-impusa de catre fiecare individ in parte. Nimeni nu se trezeste de dimineata pentru a sta in pat negandindu-se la nimic si nefacand nimic. Toti facem ceva si gandim ceva producand utilitate marginala pentru noi. In acest sens extins, toti muncim, deci ideea marxista ramane in picioare.

9. Iarasi, foarte interesant, tarile "necomuniste", cele vestice, par a fi mult mai aproape de acest deziderat decat tarile asa-zis comuniste. As spune "partial implementat" mai ales in economiile capitaliste.

10. Implementat. Aproape am uitat ca marxistii au propus asa ceva pentru prima oara...

Dupa aceasta analiza (poate exagerata la anumite puncte, recunosc) intrebarea care imi vine mie in cap este: cui ii e frica de marxism si de ce? Traim cu totii in marxism astazi! Cine poate spune cu mana pe inima ca este impotriva acestor 10 puncte? Poate obiectam la unul, doua, trei. Dar, per total, nu cred ca putem gasi o economie, chiar si capitalista, moderna care sa nu corespunda macar 50% cu ce propunea Marx in Manifest.

Revista facultatii de sociologie - recenzie (2)

De la ultima recenzie, am asteptat cu sufletul la gura noi aparitii ale revistei de sociologie. Si iata ca asteptarile nu au fost in van. Revista facultatii revine intr-un nou format: Social times.

Suntem avertizati, inca de la inceput, ca "aparentele inseala[sic!]". Totul bine si frumos dar... care e legatura? sa fie, oare, o referinta catre imaginatia sociologica? Probabil o chestie de marketing, trecem mai departe.

Citind editorialul, simt ca nu am scris in van recenzia anterioara si ca au existat oameni care m-au luat in serios. Oana ne anunta ca revista si-a modificat tonul romantic si a trecut la informatii utile si la cercetari facute "despre si cu studenti".

Trec direct la subiectul interesant pentru mine, cercetarile facute de studenti. Uitandu-ma la cuprins, vad cateva titluri candidate la acest statut: "Fight Club Meets E. Goffman", "Social club versus Cantina de la drept" si "Telefonul mobil... ...cel mai bun prieten al omului".

Ca si data trecuta, cele mai promitatoare mai intai: Goffman. Hopa, e in engleza! Clar trebuie sa fie ceva interesant! Articolul incepe cu o prezentare a ideilor lui Goffman, apoi cu o prezentare a filmului Fight Club. In final, concluzia: Besides from ilustrating actions and processes found in the book, the movie also brings about a less developed ideea in The Presentation of Self in Everyday life, the multiple personality problem, or the Dissociative Identity Disorder (DID). Hmm, deci Goffman despre asta vorbeste? despre DID? eu aveam impresia ca ne zice despre cu totul altceva, despre cum oamenii sunt actori in viata de zi cu zi, oamenii normali, nu cei cu... disorders. Oare Diana ce text al lui Goffman o avea in minte?

Dezamagit, trec la dezbaterea aprinsa "cantina de la drept sau clubul social"? Observam inca de la inceput ca Liliana nu doreste sa mentina o atitudine de observator neutru. Cantina de la drept e scrisa cu rosu, culoare antagonizanta, in timp ce clubul social e cu albastru. Dar sa nu judecam prea repede, ci sa analizam argumentele:
1. Argumentul spatio-temporal: "Pana la Social Club fac un minut. Pana la cantina de la Drept fac 10 minute". Argument imbatabil, in sine... doar ca, daca sunt deja la Drept, s-ar putea sa fac 1 minut pana in cantina de la Drept si 10 minute pana in Social.
2. Argumentul social: "la Drept e galagie si inghesuiala"; eliptic fiind, argumentul ne sugereaza ca la Social ar fi liniste si putina lume. Dar sa fie chiar asa? poate o formulare explicita ne-ar fi scapat de ambiguitate.
3. Argumentul interactionist: "O diferenta majora intre Social Club si cantina de la Drept este ca la aceasta din urma poti lua pranzul fara a interactiona deloc". O mica flotare logica: daca acceptam premisele argumentului social, ar trebui sa rezulte ca exista o cantitate mult mai mare de interactiune la Drept decat in Social.
Deci, ramane cum am stabilit... oricum, apreciem aici efortul sociologului de a interactiona cu mediul social. O bila alba Lilianei pentru ca a facut, totusi, munca de teren.

Sa mai citesc si articolul cu telefonul? deja nu mai am sperante... mai bine un eseu fotografic, parca am vazut ceva de genul asta la cuprins. Dana alege sa ne prezinte o problema sociala care are "cea mai mare amploare in zonele intens circulate". E vorba despre... gumele de mestecat, desigur. Daca pozele sunt inexpresive si plictisitoare, comentariile sunt, in schimb, inepte. My favorite: "Am observat ca locurile in care se gasesc gume de mestecat aruncate pe jos sunt foarte variate". Nimic nu-ti scapa, Dana!

Ca aparare, sunt sigur ca Revista de Sociologie ma va acuza de negativism. Si, dupa cum se spune in articolul "Specificul meseriei de asistent social", acesta este, aparent, o tulburare comportamentala!

Mass-ul nostru cel de toate zilele (3)

Scuze ca te deranjez dar e urgent . Am un prieten care vine de departe si are nevoie sa stea undeva,asa ca i-am dat adresa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele lui este IISUS din NAZARET. Spune incet IISUS din NAZARET te iubesc si am nevoie de TINE,curata-mi inima cu sangele tau,binecuvinteaza-mi casa mea. Trimite acest mesaj la 5 persoane si o sa vezi o minune. Te rog NU-L IGNORA!!!AMIN! (Mesaj trimis mai departe de Parintele Spiridon de la Manastirea Cala)
PASTE FERICI

Bun, deci sa recapitulam. Iisus vine de departe (si de demult ar zice unii). Mesajul sau este, in consecinta, urgent. Flotare logica: ai crede ca Dumnezeu, daca e asa urgenta chestia asta, nu ar astepta 2000 de ani, nu? In fine...

E ceva estetic in acest mesaj, totusi. Este vorba despre indemnul "spune incet". Cititorul este incurajat catre o abordare evlavioasa, cuvioasa si plina de smerenie.

Din pacate, smerenia este imediat inlaturata prin folosirea NECUVIINCIOASA A CAPS LOCK-ULUI. Ori soptim, ori tipam, Parinte Spiridon, zi-ne clar sa stim si noi! La reveder!

Dileme religioase

In cartile lui Asimov, robotii sunt descrisi ca fiind entitati logice dar nu si rationale. Altfel spus, un robot poate foarte usor sa faca deductiile asociate, sa zicem, unei probleme de matematica dar, in acelasi timp, ii este foarte greu daca nu imposibil sa faca judecati aproximative legate de realitatea inconjuratoare, mai ales daca aceste judecati implica modelarea judecatilor altora. Pe scurt, un robot poate juca sah oricat de bine, dar la poker va sta mai mereu destul de rau.

Senzatia de logic dar nu rational mi-a revenit intr-o discutie recenta cu o persoana credincioasa (pe care o vom nota cu X). Subiectul era urmatorul: care este valoarea morala a lui gestului lui Avraam de a fi dispus sa isi omoare copilul doar pentru ca i s-a parut ca asta era voia lui Dumnezeu?

Daca in ziua de azi ati surprinde un vecin al vostru tinand copilului sau pistolul la tampla si v-ar explica senin ca asa i-a cerut Dumnezeu l-ati considera nebun si singura dezbatere morala practica ce ar avea loc ar fi daca trebuie bagat la puscarie sau la ospiciu. Dar asta pentru ca ne-am indoi foarte tare ca Dumnezeu i-ar fi cerut asa ceva. Insa, in cazul lui Avraam, suntem puternic conditionati cultural sa luam in serios ideea ca Dumnezeu chiar i-a cerut asta. In aceste conditii, eu mi-am exprimat o mirare profunda fata de situatia in care se afla credinciosul: anume de a considera model de moralitate o fiinta care, intr-un alt context, ar fi considerata opusul. Intr-un anume sens, nici nu conteaza daca e moral sau nu ce a facut Avraam ci cum poate cineva sa considere ca este moral fara sa-si piarda echilibrul psihic.

Raspunsul lui X a fost foarte interesant. Practic, credinciosul are doua solutii de interpretare a gestului lui Avraam:

1. Gestul marcheaza o schimbare de paradigma, intrarea intr-o lume in care nu se va mai justifica nicio crima chiar daca Dumnezeu ti-o cere si in care valoarea umana este crescuta. Pana atunci, omul asculta de Dumnezeu orice ar fi spus. Dupa, nu neaparat.

2. Credinciosul trebuie sa fie un fundamentalist, un "taliban". El trebuie sa faca orice pentru Dumnezeu. Nu exista nimic mai important decat a asculta de Dumnezeu, indiferent de ce spun regulile societatii, regulile bunului simt sau regulile intelectului uman.

Aceste doua interpretari sunt opuse. Una este un liberalism religios extrem in care putem justifica orice, chiar si ateismul, dupa principiul "sigur, Dumnezeu a zis ca trebuie sa credem in el dar noi am primit dezlegare si la interpretari diferite guvernate de mintea noastra proprie". Cealalta, din contra, reprezinta o adevarata declaratie de supunere a ratiunii in fata "adevarurilor absolute", renuntarea la gandire in favoarea credintei.

Prima alternativa este rationala, dar ilogica. Nu poate fi logic sa zici, pe de-o parte, ca Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor si, pe de alta, ca ce ti se nazare tie ca fiinta cu intelect finit ar putea fi vreodata mai corect decat ce ti-a spus divinitatea. A doua varianta, insa, este logica, dar nu rationala. Sau, in termeni asimovieni, talibanii sunt roboti religiosi. Este foarte logic sa te increzi orbeste intr-o fiinta atotstiutoare dar, facand parte din societate, asta te poate duce in situatia in care ceilalti oameni te vor baga la nebuni.

E destul de complicat sa fii credincios...

Olimpiada nationala de religie ortodoxa

Din aceeasi categorie cu targul, avem astazi in meniu o noua perla educationala romaneasca: olimpiada de religie ortodoxa. Termenul olimpiada vine de la muntele Olimp, sediul zeilor greci antici. Aceasta incongruenta religioasa nu a impiedicat, insa, spiritul sincretic al politicienilor aliati cu biserica sa utileze panteonul cu icoane.

Ce mi-e mie mai greu sa inteleg, in afara de cum e posibil ca un stat democratic modern sa incurajeze o anumita religie in dauna altora, este ce va masura exact aceasta olimpiada. Virtutile participantilor? cunostintele biblice? in ce masura Dumnezeu le raspunde sau nu la rugaciuni? Oare pe cand olimpiada de astrologie? Eventual grupata pe zodii pentru a beneficia de conjunctia maximala a planetelor. Este strigator la cer, nu?

In orice caz, am cateva propuneri de intrebari grila, simple, pentru participanti:

1. Sotul dumneavoastra va insala cu un alt barbat. Cum procedati?
a. Dati divort
b. Il ucideti prin lapidare
c. Va indepartati in fuga fara a va uita inapoi pentru a scapa de explozia nucleara ce in mod sigur se va abate asupra orasului
d. Apelati la terapie de cuplu
e. Il iertati

2. Va surprindeti copilul masturbandu-se in baie. Ce strategie punitiva este cea mai buna?
a. Ii taiati mana dreapta care l-a dus in ispita
b. Ii scoateti ochiul care l-a dus in ispita
c. Ii explicati ferm si convingator ca onania duce la orbire
d. Mai intai c), apoi b)
e. Il puneti sa spuna "Ave Maria" de 10 ori

3. Un hot patrunde in casa dumneavoastra. Ce faceti?
a. Chemati politia, riscand sa alertati hotul
b. Va rugati in gand la Dumnezeu sa vina politia
c. Va rugati la Dumnezeu sa va dea taria de a trece peste acest moment care este, in mod evident, un test al credintei dumneavoastra
d. Asteptati ca hotul sa fure o haina, apoi il intampinati la usa si ii oferiti o camasa
e. Nimic. Oricum celui care are i se va da iar celui care n-are i se va lua si ceea ce are

4. Este iarna si va e pofta de cirese. Din fericire, aveti un cires in curte. Din nefericire, este gol pentru ca inca nu este vremea cireselor. Cum actionati in aceasta situatie?
a. Udati ciresul la radacina
b. Culegeti niste visine din curtea vecinului
c. Cumparati cirese de la magazin
d. Mutati muntii din loc cu ajutorul credintei si aduceti un cires din emisfera sudica
e. Blestemati ciresul pentru incapacitatea sa

Raspunsurile la judecata de apoi. Succes!

Targul educatiei si mixul de marketing

In weekend-ul care tocmai s-a terminat a fost Targul Educatiei 2009. Ca un tanar vesnic pasionat de educatie ce sunt, am indraznit sa pasesc pe holurile Facultatii de Drept sambata cu scopul de a arunca o privire critica dar binevoitoare asupra participantilor. Daca ar fi sa descriu intr-un singur cuvant acest eveniment, as spune kitsch.

M-am oprit mai intai la facultatea mea de suflet, sociologia. Fusesem deja amenintat ca se lasa cu spectacol. Si spectacol era! In sensul ca muzica (populara, etno...) era data la maxim, acoperind programele cultural-artistice ale facultatilor vecine, si niste tinere studente cu parul padure incinsesera o hora, claustrate fiind de holul facultatii de drept. Sociologii purtau o uniforma alba pe care era scrisa adresa facultatii de sociologie precum si mesajul pozitiv "Add to favorites". Catchy si inventiv, nu?

Unul dintre organizatori ii roaga pe sociologi sa dea putin muzica mai incet deoarece deranjeaza lumea din jur. Oare sunt singurul care a vazut poezia in acest gest? "sociologii ii deranjeaza pe cei din jur"... in fine, indraznesc sa ma apropii si incep sa vorbesc cu fostii mei colegi. Observ ca toti purtau la piept o insigna cu ":-)". Curios si critic din fire, ma interesez asupra semnificatiei smiley-ului in contextul facultatii. Mi se raspunde ca e o "chestie de marketing". Ideea targului e sa convingi potentiali studenti sa vina la sociologie. Si ":-)", stim cu totii, vinde. Ok, zic, dar... vi se pare ca Romania e intr-o stare buna la ora actuala? sociologii romani au de ce sa fie zambitori? sau lupta din greu cu problemele sociale... Mi se raspunde bland si profesoral ca smiley-ul nu inseamna ca sociologul e fericit. Ci chiar este doar un instrument de marketing! Nervos putin, imi exprim parerea ca poate exista o doza de nesinceritate in mesaj. Daca sociologul nu e happy de ce i se promoveaza imaginea prin smiley face? Nu este ca si cum ai vrea sa vinzi o lamaie spunand ca este dulce? Colegul sociolog care, intre timp, preluase rolul de lider informal al grupului se gandeste putin si se declara in dezacord cu analogia mea. Argumentul sau: smiley-ul e acolo doar ca sa atraga atentia oamenilor. Oricum ei nu prea stiu cum e cu sociologia. Multi n-au facut nici in liceu. Si atunci le punem un smiley ca sa fie atrasi la inceput. Si dup-aia, in timp, afla ei ce inseamna sociologie cu adevarat.

Lamurit fiind despre sociologie, ma indrept spre unii dintre vecini, filosofii. O tanara domnisoara tipa cu voce stridenta (si acum o puteam si auzi deoarece muzica de la socio fusese oprita): "VINO LA FILOSOFIE SA SALVEZI O ROMANIEEEEEE" si "HAIDE NU FI IGNORANT SI OPRESTE-TE LA STAND". Nevrand sa par ignorant, m-am oprit la stand unde o alta domnisoara studenta mi-a inmanat zambitoare o brosurica. Pe ea Kant, Heidegger si Popper impodobiti cu motive postmoderne. Kant era un pachet de Kent, Heidegger o sticla de Heineken si Popper niste artificii. Mesajul pare clar: filosofia = bautura + tigari + distractie. Nevrand sa intru intr-o dezbatere despre meta-limbaj, am zis sa dau tinerilor filosofi o sansa si am intrebat-o pe fetita cu brosurica: "nu te supara, de Kant si Heidegger am auzit, dar Popper cine a fost?". Chipul angelic imi raspunde surazand: "a fost un sustinator al societatii deschise".

Mirarea filosofica imi este intrerupta de un student aflat in posesie de portavoce: "STAAANDUL 30, STAAANDUL 30... FACULTATEA DE CHIMIEEEEEE... STANDUL 30". Punandu-mi clorura de sodiu pe rana, ma indrept infrigurat spre standul 30. Acolo canta pasarea Phoenix si se fac reactii chimice! Sounds like fun! Dar bonusul cel mare era tabelul lui Mendeleev... pe care tronau Harry Potter si Sirius Black. Titlul tabelului era "descopera piatra filosofala la chimie!". Si iata cum li se da dreptate si relativistilor postmoderni: alchimia si chimia se recombina armonios intr-o singura disciplina sub bagheta magica a literaturii de specialitate.

In concluzie, un singur lucru a lipsit de la targul educatiei: SEMINTE BUNE, BAIETI!

Test de science-mindedness

Urmatorul experiment masoara cat de stiintific ganditi:

Avem un set de cartonase. Ele au pe o parte o litera si pe cealalta parte o cifra. Trebuie testata urmatoarea ipoteza: "daca un cartonas are D pe o parte, atunci are 3 pe cealalta parte". Vi se ofera urmatorul esantion de cartonase:

D ; F ; 3 ; 7

Care cartonase din acest esantion trebuie intoarse pentru a testa ipoteza?