luni, 20 aprilie 2009

Dileme religioase

In cartile lui Asimov, robotii sunt descrisi ca fiind entitati logice dar nu si rationale. Altfel spus, un robot poate foarte usor sa faca deductiile asociate, sa zicem, unei probleme de matematica dar, in acelasi timp, ii este foarte greu daca nu imposibil sa faca judecati aproximative legate de realitatea inconjuratoare, mai ales daca aceste judecati implica modelarea judecatilor altora. Pe scurt, un robot poate juca sah oricat de bine, dar la poker va sta mai mereu destul de rau.

Senzatia de logic dar nu rational mi-a revenit intr-o discutie recenta cu o persoana credincioasa (pe care o vom nota cu X). Subiectul era urmatorul: care este valoarea morala a lui gestului lui Avraam de a fi dispus sa isi omoare copilul doar pentru ca i s-a parut ca asta era voia lui Dumnezeu?

Daca in ziua de azi ati surprinde un vecin al vostru tinand copilului sau pistolul la tampla si v-ar explica senin ca asa i-a cerut Dumnezeu l-ati considera nebun si singura dezbatere morala practica ce ar avea loc ar fi daca trebuie bagat la puscarie sau la ospiciu. Dar asta pentru ca ne-am indoi foarte tare ca Dumnezeu i-ar fi cerut asa ceva. Insa, in cazul lui Avraam, suntem puternic conditionati cultural sa luam in serios ideea ca Dumnezeu chiar i-a cerut asta. In aceste conditii, eu mi-am exprimat o mirare profunda fata de situatia in care se afla credinciosul: anume de a considera model de moralitate o fiinta care, intr-un alt context, ar fi considerata opusul. Intr-un anume sens, nici nu conteaza daca e moral sau nu ce a facut Avraam ci cum poate cineva sa considere ca este moral fara sa-si piarda echilibrul psihic.

Raspunsul lui X a fost foarte interesant. Practic, credinciosul are doua solutii de interpretare a gestului lui Avraam:

1. Gestul marcheaza o schimbare de paradigma, intrarea intr-o lume in care nu se va mai justifica nicio crima chiar daca Dumnezeu ti-o cere si in care valoarea umana este crescuta. Pana atunci, omul asculta de Dumnezeu orice ar fi spus. Dupa, nu neaparat.

2. Credinciosul trebuie sa fie un fundamentalist, un "taliban". El trebuie sa faca orice pentru Dumnezeu. Nu exista nimic mai important decat a asculta de Dumnezeu, indiferent de ce spun regulile societatii, regulile bunului simt sau regulile intelectului uman.

Aceste doua interpretari sunt opuse. Una este un liberalism religios extrem in care putem justifica orice, chiar si ateismul, dupa principiul "sigur, Dumnezeu a zis ca trebuie sa credem in el dar noi am primit dezlegare si la interpretari diferite guvernate de mintea noastra proprie". Cealalta, din contra, reprezinta o adevarata declaratie de supunere a ratiunii in fata "adevarurilor absolute", renuntarea la gandire in favoarea credintei.

Prima alternativa este rationala, dar ilogica. Nu poate fi logic sa zici, pe de-o parte, ca Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor si, pe de alta, ca ce ti se nazare tie ca fiinta cu intelect finit ar putea fi vreodata mai corect decat ce ti-a spus divinitatea. A doua varianta, insa, este logica, dar nu rationala. Sau, in termeni asimovieni, talibanii sunt roboti religiosi. Este foarte logic sa te increzi orbeste intr-o fiinta atotstiutoare dar, facand parte din societate, asta te poate duce in situatia in care ceilalti oameni te vor baga la nebuni.

E destul de complicat sa fii credincios...

4 comentarii:

  1. Nu este chiar asa de complicat. Si dupa cum descrii situatia pari a fi un ateist, ceea ce stiu ca nu esti :-P.
    Eu as putea interpreta scriitura ca fiind una adaptata puterii de intelegere si nevoii de manipulare a epocii. Se stie ca religia aplicata a exercitat un puternic control asupra maselor. Sa luam postul de exemplu, ce mod mai bun sa faci omul sa manance sanatos?
    Totusi cred ca partea spirituala din noi exista si se intalneste in orice gest de dragoste pe care il facem. Si ca nu putem fi doar noi in acest univers, ar fi trist si lipsit de sens.

    RăspundețiȘtergere
  2. În concluzionare ai omis intenţionat să te referi la omnibenevolenţă? Nu de alta, dar presupunând un dumnezeu care să te inducă intenţionat în eroare (să te mintă, amăgească sau orice alt sinonim), nu e nici o contradicţie în a spune că un raţionament al unei fiinţe limitate poate fi mai corect decât ce i-a spus divinitatea.

    De acord cu roboţii religioşi... cu o completare: sunt roboţi religioşi limitaţi la a doua din cele trei legi ale roboticii, cu substituţia de rigoare (fiinţă umană => divinitate).

    RăspundețiȘtergere
  3. DA e greu sa fii credincios. Dar “Cred, Doamene, ajuta necredintei mele!”
    Cred ca postarea ta face uz de cateva asumtii.. una ar fi ca de fapt robotii de care vb Asimov sunt posibili, la el nu exista decat diferenta intre nascut iar nu facut, intre roboti si oameni, si nu una de functionalitate, robotii lui A. pot foarte bine sa aiba constiinta si dileme etice.. iar in conditiile astea nu m-ar deranja sa fiu considerata un robot religios.. Dar pierzi din vedere un punct esential, e vorba de libertate, robotii nu pot incalca cele 3 legi,decat dc sunt stricati, in timp ce in crestinism exact despre asta e vorba de libertatea de a iti supune vointa acelor enunturi despre care nu poti testa dc sunt adeavarate sau false si de libertatea de a spune what the fuck? De ce sa ma supun? Religia este despe liberatatea de a crede sau nu, iar robotii nu o au.

    In plus despre rationalitatea credintei, vezi pariul lui Pascal, dragul meu profesor de statistica.

    RăspundețiȘtergere
  4. Crestinismul nu este unitar in ceea ce priveste libertatea de a iti supune vointa enunturilor divine. Calvinismul de exemplu, si, in general, toate ramurile care merg pe doctrina predestinarii, nu promoveaza ideea asta a libertatii.

    De fapt, ca sa fim cinstiti, libertatea asta este o integrare a valorilor revolutiei franceze in gandirea crestina. Motivul pentru care astazi majoritatea religiosilor sunt de tip "libertarian" nu e in niciun caz religia/traditia religioasa, ci, culmea, traditia seculara si umanist-seculara de 200 de ani incoace.

    Deci descrierea ta eu nu stiu cum s-o iau. Cand spui "crestinismul este despre libertatea de a iti supune vointa" te referi la interpretarea ta personala asupra crestinismului? sau chiar ai impresia ca asa ESTE crestinismul? pentru ca, in cazul asta, te inseli amarnic. Crestinismul nu este in niciun caz despre "libertatea de a spune what the fuck". Daca e sa luam istoria paradigmatica a crestinismului, cei care au spus "what the fuck" au fost expulzati din randul ingerilor si damnati pentru totdeauna. Si de-atunci pana acum toata istoria universului este una de lupta intre robotei si what-the-fuck-eri.

    RăspundețiȘtergere