Dileme religioase

In cartile lui Asimov, robotii sunt descrisi ca fiind entitati logice dar nu si rationale. Altfel spus, un robot poate foarte usor sa faca deductiile asociate, sa zicem, unei probleme de matematica dar, in acelasi timp, ii este foarte greu daca nu imposibil sa faca judecati aproximative legate de realitatea inconjuratoare, mai ales daca aceste judecati implica modelarea judecatilor altora. Pe scurt, un robot poate juca sah oricat de bine, dar la poker va sta mai mereu destul de rau.

Senzatia de logic dar nu rational mi-a revenit intr-o discutie recenta cu o persoana credincioasa (pe care o vom nota cu X). Subiectul era urmatorul: care este valoarea morala a lui gestului lui Avraam de a fi dispus sa isi omoare copilul doar pentru ca i s-a parut ca asta era voia lui Dumnezeu?

Daca in ziua de azi ati surprinde un vecin al vostru tinand copilului sau pistolul la tampla si v-ar explica senin ca asa i-a cerut Dumnezeu l-ati considera nebun si singura dezbatere morala practica ce ar avea loc ar fi daca trebuie bagat la puscarie sau la ospiciu. Dar asta pentru ca ne-am indoi foarte tare ca Dumnezeu i-ar fi cerut asa ceva. Insa, in cazul lui Avraam, suntem puternic conditionati cultural sa luam in serios ideea ca Dumnezeu chiar i-a cerut asta. In aceste conditii, eu mi-am exprimat o mirare profunda fata de situatia in care se afla credinciosul: anume de a considera model de moralitate o fiinta care, intr-un alt context, ar fi considerata opusul. Intr-un anume sens, nici nu conteaza daca e moral sau nu ce a facut Avraam ci cum poate cineva sa considere ca este moral fara sa-si piarda echilibrul psihic.

Raspunsul lui X a fost foarte interesant. Practic, credinciosul are doua solutii de interpretare a gestului lui Avraam:

1. Gestul marcheaza o schimbare de paradigma, intrarea intr-o lume in care nu se va mai justifica nicio crima chiar daca Dumnezeu ti-o cere si in care valoarea umana este crescuta. Pana atunci, omul asculta de Dumnezeu orice ar fi spus. Dupa, nu neaparat.

2. Credinciosul trebuie sa fie un fundamentalist, un "taliban". El trebuie sa faca orice pentru Dumnezeu. Nu exista nimic mai important decat a asculta de Dumnezeu, indiferent de ce spun regulile societatii, regulile bunului simt sau regulile intelectului uman.

Aceste doua interpretari sunt opuse. Una este un liberalism religios extrem in care putem justifica orice, chiar si ateismul, dupa principiul "sigur, Dumnezeu a zis ca trebuie sa credem in el dar noi am primit dezlegare si la interpretari diferite guvernate de mintea noastra proprie". Cealalta, din contra, reprezinta o adevarata declaratie de supunere a ratiunii in fata "adevarurilor absolute", renuntarea la gandire in favoarea credintei.

Prima alternativa este rationala, dar ilogica. Nu poate fi logic sa zici, pe de-o parte, ca Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor si, pe de alta, ca ce ti se nazare tie ca fiinta cu intelect finit ar putea fi vreodata mai corect decat ce ti-a spus divinitatea. A doua varianta, insa, este logica, dar nu rationala. Sau, in termeni asimovieni, talibanii sunt roboti religiosi. Este foarte logic sa te increzi orbeste intr-o fiinta atotstiutoare dar, facand parte din societate, asta te poate duce in situatia in care ceilalti oameni te vor baga la nebuni.

E destul de complicat sa fii credincios...