sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Perle de campanie

De cand cu campania electorala, am inceput sa ascult postul de radio umoristic Realitatea FM. Pana acum, dintre toti cei care comenteaza (inept) viata politica din Romania, Cornel Nistorescu s-a remarcat prin doua problematizari problematice:

No 1:

- Domnule Nistorescu, ce credeti ca va face presedintele Basescu acum?
- Nu stiu ce va face, oricum domnul Basescu nu actioneaza dupa logica vreunui interes national si nici dupa logica vreunui partid anume, ci dupa o logica interna, incomprehensibila. [...] Domnul Basescu are un discurs populist si nu urmareste decat sa obtina voturi.


Flotare metalogica: daca L este logica interna a domnului B si domnul B are un discurs populist, rezulta ca L este logica omului simplu, de rand. In acelasi timp, daca L este logica incomprehensibila pentru domnul N, rezulta ca logica omului simplu, de rand, este incomprehensibila pentru domnul N. Ceea ce nu e neaparat o problema. Exista, in definitiv, savanti idioti - oameni cu probleme psihice care nu pot intelege nici cele mai elementare rationamente din L, dar care pot lucra cu o extraordinara eficienta cu numerele sau cu cartile de joc. Totusi, ma voi abtine de la a-l numi pe domnul N Rain Man si ii voi spune, simplu si mergand pe logica L, Fiul Ploii.

No 2, proaspata, din seara aceasta:

- Domnule Nistorescu, dar credeti ca celelalte partide au altfel de meetinguri electorale, neregizate?
- Nu, sigur ca sunt si ele regizate. Nu am o problema cu faptul ca sunt regizate. Insa am o problema ca aceste manifestari de dragoste pentru domnul presedinte sunt facute ca sa acopere problemele cu care se confrunta Romania astazi. Sunt facute pentru a se acapara discursul public in loc sa se discute despre lucrurile cu adevarat importante.


Flotare logica: presupunand prin absurd ca domnul N ar avea dreptate si meetingul domnului B este facut cu scopul de a acoperi discursul despre problemele reale in spatiul media, ce solutii posibile intrevede domnul N?

Raspuns: nu se poate determina deoarece domnul N nu ne-a spus. Spatiul media pe care domnul N l-a acaparat a fost folosit de acesta nu ca sa ne ofere solutii la problemele reale ale Romaniei ci pentru a discuta meetingul organizat de domnul B.

Disclaimer: cred ca am reusit sa redau fidel ideile domnului Nistorescu. Cu toate acestea, memoria mea fiind imperfecta, unele cuvinte s-ar putea sa difere de formularea originala.

luni, 26 octombrie 2009

Pregatesc o carte

Va stau la dispozitie pentru comenzi si autografe!

duminică, 18 octombrie 2009

Mensa

In programul de astazi avem un interviu cu o proaspata membra a Mensa despre scopurile acestei asociatii si metodologia sa de admitere a noilor membri.


Alina: ma laud :D
Catalin: lauda-te :D
Alina: pazea :p
Alina: sunt in mensa :D
Catalin: si?
Alina: pai nu stiu, sunt boboaca acum
Alina: am dat testul
Alina: l-am luat
Alina: si acum m-am insris
Catalin: si ce faci acolo?
Alina: deocamdata nu stiu :))
Catalin: pai de ce te-ai inscris?
Alina: din mai multe motive
Catalin: care
Alina: de ex
Alina: sa cunosc oameni destepti, sa pot calatori cu programul ala al lor in tarile incare are mensa filiale
Catalin: ce program al lor?
Alina: e o oganizatie f faina
Alina: Mensa este în primul rând o organizatie voluntara orientata spre satisfacerea nevoilor intelectuale ale membrilor sai. Acestia au deseori opinii si interese foarte variate – de aceea în fiecare filiala nationala exista asa-numitele SIGs (Special Interest Groups), care reunesc membrii cu interese similare. Orice membru este liber sa intre într-un astfel de grup sau chiar sa fondeze unul nou - membrii din România care au o astfel de initiativa sunt rugati sa ne contacteze . Se editeaza reviste periodice în care fiecare membru poate sa îsi expuna propriile opinii, sa propuna diverse jocuri logice etc. Pe lânga partea serioasa de cercetari în domeniul inteligentei, un accent deosebit este pus pe partea sociala. Se organizeaza multe petreceri, reuniuni informale si excursii pentru a încuraja me
Alina: pentru a încuraja membrii sa intre în contact; de asemenea exista un serviciu SIGHT (Service, Assistance and Hospitality to Travelers), la care pot apela membrii care calatoresc în cele peste 100 de tari unde exista filiale Mensa. In Romania organizatia inca nu are statutul de filiala.
Catalin: aha
Catalin: deci nu faci nimic
Alina: stii, au programe de dezvoltate /cercetare pentru copii :)
Catalin: ce programe?
Alina: o sa aflu
Alina: nu stiu inca tot
Alina: abia m-am inscris
Catalin: aha
Catalin: nici eu nu stiu inca tot
Catalin: dar nici nu m-am inscris
Alina: :))
Alina: ce rau esti
Alina: ma rog
Alina: eu sunt asa un pic happy ca am trecut testul
Alina: a fost mai usor decat ma asteptam
Catalin: de ce, aveai nevoie de confirmari externe ca esti desteapta?
Alina: :))
Alina: nu stiu, poate
Catalin: cred ca cel mai bun test pe care il poate da mensa
Catalin: este sa nu vrei sa intri in mensa
Alina: de ce ?
Catalin: pentru ca daca nu vrei sa intri inseamna ca esti suficient de increzator in propria ta inteligenta
Catalin: si nu ai nevoie de confirmari de la autoritati vide de autoritate
Alina: nu e chiar asa
Alina: pentru ca stiu ce rezultate obtin cand ma concentrez la teste
Alina: si sincera sa fiu ma sperie asta uneori
Alina: in fine...
Alina: tu de ex nu te simti neinteles de majoritatea oamenilor?
Catalin: ba da
Catalin: sigur
Alina: pai si nu ar fi mai fain sa dai peste oameni care te pot intelege?
Catalin: pai incerc sa dau
Catalin: peste astfel de oameni
Alina: stii, grupul ala de care zici tu nu e pentru cei care sunt membri, ci pt cei care ar vrea asa devina in principiu
Alina: grupul de yahoo mensa e unul privat
Alina: pai si atunci de ce sa nu te inscrii si tu in mensa?
Alina: in definitiv...
Catalin: din acelasi motiv pentru care nu ma inscriu in asociatia alcoolicilor anonimi
Alina: !?!?!
Alina: tu nu esti alcoolic
Catalin: exact!
Alina: NU?
Alina: mensa este o organizatie formata din oameni care au IQ in primi 2%
Alina: cred ca tu il ai
Alina: adica din ce mi-ai spus tu :p
Catalin: este formata din oameni care incearca sa fie in primii 2%
Alina: nu
Catalin: la fel cum AA e formata din oameni care incearca sa nu bea
Alina: grupul ala de care zici tu
Alina: ala da
Alina: dar in mensa nu intra oricine
Alina: adica tu vrei sa spui ca eu nu as fi?
Catalin: habar nu am
Catalin: cum esti tu
Alina: ....
Alina: ma crezi wannabe?
Catalin: ai zis ca esti happy ca ai trecut testul
Alina: pai si?
Alina: ce e anormal in asta
Alina: pt mine asta a explicat foarte multe lucruri
Alina: tu nu te simti bine cand ti se confirma o calitate pe care o ai?
Alina: de ex
Alina: e evident ca joci bine bridge
Alina: dar nu te bucuri cand mai castigi unconcurs?
Catalin: sigur
Catalin: dar asta nu a fost un concurs
Catalin: nu ai castigat nimic
Catalin: ce ti se pare ca ai castigat?
Alina: am castigat dreptul e a fi membru
Alina: mi s-a confirmat
Alina: ca sunt
Catalin: intr-o organizatie de oameni care nu fac nimic
Alina: asta ramane de vazut
Alina: din punctul meu de vedere e un merit
Catalin: o analogie mai potrivita ar fi "e ca si cum eu as fi happy ca m-am inscris la un concurs"
Alina: nu
Alina: desi poate exista si asa ceva, dar nu sunt de acord cu analogia
Alina: e un test pe care l-am trecut
Alina: spre deosebire de altii
Catalin: stii pe cineva care nu l-a trecut?
Alina: da
Catalin: cine?
Alina: nu conteaza
Alina: stiu
Alina: si l-a dat de cel putin 2 ori
Catalin: si de ce crezi ca l-a dat?
Catalin: de 2 ori
Alina: pentru ca prima data i-au zis ca e foarte aproape si sa-l repete, ca poate a fost ceva de moment..o lipsa de concentrare ceva
Alina: sincera sa fiu ma mir ca l-a picat
Alina: dar
Alina: vezi?
Catalin: e foarte aproape sa fie in cei 2%?
Alina: da
Catalin: asta i-au zis?
Catalin: poate era in 3%
Alina: ceva de genul
Alina: poate
Catalin: poate si tu esti in 3% dar te-ai concentrat mai bine
Alina: nu cred
Catalin: de ce nu?
Alina: pentru ca am multe teste luate cu punctaj f mare
Catalin: teste de inteligenta?
Alina: da
Catalin: ce punctaj aveai?
Alina: cred ca ti-am mai zis
Alina: 140-160
Alina: cam in marja asta
Catalin: pe alea de pe facebook le-ai facut? :-?
Alina: la alea de pe facebook ma mir ca am luat asa de putin
Catalin: aha
Alina: eram cu gandul in alta parte...
Alina: atunci
Alina: oricum
Catalin: poate esti in primii 1% din lume si in primii 20% de pe facebook
Alina: de ce esti ironic
Alina: untest de iq sa da in anumite conditii
Alina: nu in timp ce te joci cu pisica, esti nemancata la ora 4 dupamasa si te gandesti la ...prieten
Catalin: da
Alina: eu eram in pijama si m-au depuncat pt ca nu m-am incadrat in timp
Catalin: te-au depunctat si pt ca erai in pijama?
Alina: sunt sigura ca daca l-as mai da o data, dar nu imediat dupa ce m-am trezit din somn si nu in timp ce vb cu vreo 3 pers in paralel pe mess si ma intrerup, atunci as lua punctaj mult mai mare
Alina: stii ceva
Alina: n-ai decat sa crezi ce vrei
Alina: vad ca nu mai esti constructiv
Alina: nu cred ca trebuie sa-ti demonstrez tie sau altcuiva capacitatile mele intelectuale
Catalin: important nu este sa credem ce vrem
Alina: pentru mine trecerea testului e o veste buna
Alina: daca te bucuri pentu mine bine, daca nu, treaba ta
Catalin: ci ca ceea ce vrem sa credem sa vrem sa credem din motivele potrivite
Catalin: tu din ce motive crezi ca e relevant testul mensa?
Alina: si ce stii tu de motivatiile mele?
Alina: in primul rand pentru ca e dat in conditii corecte
Catalin: in ce conditii l-ai dat?
Alina: pe facebook poti sa trisezi
Alina: ca de examen
Alina: intr-o sala
Catalin: ai fost intr-o sala?
Catalin: serios?
Alina: da
Catalin: unde?
Alina: ce conteaza asta?
Catalin: eram curios
Alina: a
Alina: undeva in zona tei
Catalin: si erati mai multi?
Catalin: era ca un examen?
Alina: da
Alina: s-a dat chiar in doua transe
Alina: pt ca era prea mica sala sa incapem toti
Catalin: da
Catalin: cred ca sunt multi oameni in primii 2%
Alina: sunt exact 2%
Alina: doar ca testul il pot da toti
Alina: adica si ceilati 98%
Catalin: si e posibil sa-l si ia
Alina: da
Alina: il iau 2%
Alina: hai ca
Alina: am niste treaba
Catalin: serios? fix 2% il iau?
Alina: nu
Catalin: ma gandesc ca ar trebui sa il ia mai multi
Catalin: ca doar nu se prezinta decat aia care cred ca au o sansa
Alina: nu fix
Alina: nu mai face pe desteptul :p
Alina: nu-i nevoie
Catalin: daca voiam sa fac pe desteptul
Catalin: existau alte metode
Catalin: obiective
Catalin: de a stabili asta
Catalin: nu?
Alina: nu cred ca mai trebuie sa-mi demontrezi mie ca esti destept
Alina: stiu deja asta
Alina: poate ar fi cazul sa-mi demonstrezi ca nu esti ranchinos
Catalin: ranchiunos?
Alina: da :)
Catalin: pt ce sa fiu ranchiunos?
Alina: pai asta ma intrebam si eu
Catalin: pai nu stiu
Catalin: tu ce teorii ai?
Alina: :))
Alina: n-am!
Alina: te intreb
Alina: nu fac supozitii
Catalin: pai ai zis ca ar fi cazul sa iti demonstrez ca nu sunt ranchiunos
Catalin: de ce ai spus asta?
Alina: pai asa pari din atitudine
Alina: ironico-ranchiunos :D
Alina: esti sau nu?
Catalin: nu sunt
Alina: bravo
Catalin: sa stii ca asta nu e o demonstratie
Alina: ca nu ti-ar sta bine
Catalin: doar am afirmat ca nu sunt
Alina: pai tocmai
Catalin: pe de alta parte
Catalin: ma gandesc ca ai criterii laxe pt ceea ce constituie o demonstratie
Alina: am zis bravo ca nu ti-ar sta bine, deci am folosit conditional-optativul, ceea ce inseamna ca nu mi-ai demonstrat
Alina: cine pe cine judeca?
Catalin: pot sa pun aceasta discutie pe blogul meu? (iti inlocuiesc numele)
Alina: ce??!?!
Alina: ai blog?
Alina: de ce sa pui?
Alina: ok din partea mea

vineri, 18 septembrie 2009

Cui servesc constructiile?

Am dat astazi peste un manual de educatie civica. Din el copiii nostri ar trebui sa desprinda valorile morale de baza pe care societatea binevoitoare dar ferma le considera importante. Una dintre ele este, desigur, religiozitatea [crestin ortodoxa]. Alta, mai europenizata si europenizanta, este dialogul inter-religios si acceptarea diferentelor dintre credintele fiecaruia.

Iata cum simbioza naturala dintre aceste valori este exemplificata in manual:


Textul debuteaza cu o referinta la tarani. Taranii merg la biserica si ies palcuri de acolo. Axiologic, lucrurile sunt inca neclare. Nu stim daca trebuie sa ne para bine sau rau daca suntem sau nu ca taranii care ies palcuri, amestecati femei si barbati. Pana aici, o bila alba pentru ca se reuseste evitarea unei judecati inerent subiective asupra discursului religios. Din pacate, lucrurile nu continua in aceeasi nota, realitatea sociala fiind reconstruita in stil maieutic pana in punctul la care elevul ajunge (singur) la concluzia hei, si eu sunt ca taranii astia! ce bine ca facem parte din acelasi grup religios! ma simt foarte apropiat de semenii mei!

Pregatiti mental si spiritual, copiii sunt introdusi in lumea multiculturala a lui R si M. M s-a imbolnavit si R a venit sa il salveze. Sa fie o coincidenta ca non-crestinul s-a imbolnativ si crestinul ii vine in ajutor? Sau ar trebui sa receptam de-aici o inferenta mai profunda si mai generala legata de religiile lor? In definitiv, crestinismul este o religie a salvarii, in timp ce islamul este o religie a predestinarii. Ar fi, poate, de studiat comparativ si un manual de educatie civica dintr-o tara araba. Oricum, totul se termina cu bine, R si M trec peste diferentele lor.

Care sunt diferentele?
Pai e clar, M era bolnav, R l-a salvat. Asta e diferenta.

Ce fel de relatii s-au stabilit intre ei?
In ciuda bolii sale, R a fost alaturi de M si asta a creat o legatura puternica intre ei. Una de prietenie si poate chiar de discipolat.

Cum ati fi procedat in locul lui R?
Ce intrebare e asta? De ce nu intrebam cum ati fi procedat in locul lui M? Eu, de exemplu, in locul lui M, i-as fi spui "dragul meu R, bolnav intre noi tu esti pentru ca tu o sa ajungi in Iad in timp ce eu voi face sex cu n virgine".

Voi cum va purtati cu copiii care fac parte dintr-un grup religios diferit de al vostru?
Ii ajutam pentru ca, desi sunt bolnavi, Iisus ne-a invatat ca e suficienta credinta cat un bob de mustar si sigur vor deveni si ei prietenii nostri asa cum M a devenit prieten cu R.


In final, intrebarea cheie a textului:

Cui servesc constructiile din imagine?

Ele au functionalitate multipla:
  1. permit preotului sa vorbeasca fara sa ii fie frica de ploaie sau vant
  2. permit taranilor sa iasa palcuri, amestecati barbati si femei, fara sa simta o depersonalizare asociata gestului
  3. permit fetelor cu unghii false si machiaj strident sa se prostitueze si spiritual facand trei cruciulite cand tramvaiul trece pe langa ele.

vineri, 5 iunie 2009

Sloganul slobod

De cand a devenit PDL-ul conservator?! A disparut complet discursul virulent asezonat cu ardei iuti si a aparut in prim-plan familia: http://www.euro-pdl.ro/

Doar culoarea a ramas anacronica, portocaliul violent fiind manusa peste discursul basescian de tip "toti vor sa ma faca pe mine pentru ca eu va iubesc pe voi" dar ca nuca in perete peste formula de 3-4-2 (copii-adulti-batrani) din poza principala. Eu, cu lipsa mea de stil si imaginatie coloristica, as vedea PDL-ul mai degraba imbracat in albastru decat asa cum e acum, nu?

Este, totusi, posibil ca familia "europeana" sa aiba o alta semnificatie: poate intreaga campanie e orchestrata pentru Elena Basescu, ca modalitate de a ii intari discursul ei propriu. Ma gandesc ca daca am ajuns sa-l acceptam pe Vanghelie ca sursa de autoritate pentru profesorii universitari, am putea sa acceptam si campania PDL-ului ca sursa de autoritate pentru succesurile fetitei lui Tata.

Pana aici e cum mai e... dar filmul cu Stolo si pamantul m-a oripilat!

Pamantul asta este pamantul nostru, al romanilor...


Serios? este? ce bine ca ne spune Stolo ca noi uitaseram complet. Probabil eram orbiti de imaginea familiei europene si ne imaginam ca si pamantul e european...


...noi l-am aparat si tot noi am luptat pentru el... Cu fondurile europene pentru agricultura putem in sfarsit sa-l lucram, sa-i culegem roadele si sa profitam cu adevarat de ce-i al nostru

Pamantul asta a fost mereu de partea noastra. Acum e timpul sa fim si noi alaturi de el.



Flotare logica: fiind dat un pamant romanesc care a fost mereu de partea romanilor, pentru care romanii au luptat, pe care romanii l-au aparat, pe care romanii pot sa-l lucreze si caruia romanii ii culeg roadele in vederea profitului romanilor... sa se determine cine trebuie sa vina cu banii!

Stolo, spala-te pe maini, te rog, pamantul ala e plin de mizerii!

miercuri, 3 iunie 2009

Brandul Vanghelie

Mergand pe strada zilele astea vedem un banner in care Vanghelie ne spune ca avem nevoie de oameni ca Severin.

Flotare logica nr 1: fiind dat un agramat si un incult (a luat bacul macar?) care ne spune ca avem nevoie de un profesor universitar doctor in drept sa se calculeze credibilitatea politica a mesajului!

Flotare logica nr 2: presupunand ca exista o nisa N de electorat careia Vanghelie ii este o autoritate cu mesaj demn de ascultat si urmat, asta inseamna ca oamenii din N au trasaturi similare/apropiate de cele ale lui Vanghelie. Prima observatie ar fi ca nisa N va fi alcatuita din oameni cu educatie formala mai redusa, mai orientati catre aspectele practice si mai degraba pasionali decat rationali. Care este probabilitatea ca acei oameni din N sa rezoneze la o personalitate intelectuala, tehnocrata, emotional-stearsa a lui Adrian Severin?

Ca om de stanga, vreau sa imi exprim dezgustul fata de brandul Vanghelie. Aveam sperante mari cand, acum ceve vreme, Mircea Geoana a venit la Facultatea de Sociologie insotit de Anthony Giddens, un clasic in viata al sociologiei dar si al politicii britanice, care a sustinut un discurs jumatate sociologic, jumatate ideologic dar, oricum, la un alt nivel fata de hermeneutica vangheliana. M-am gandit ca aceea va fi noua imagine a stangii romanesti. Am contemplat serios pentru prima oara in viata sa votez PSD-ul! Din pacate, m-am inselat. Noua imagine este care este...

joi, 28 mai 2009

Despre sexism in bridge

Am participat astazi la un concurs de bridge mixt (axele formate dintr-o fameie si un barbat). Acest tip de competitie prezinta o specie foarte interesanta de discriminare sexista: femeile sunt obligate sa stea pe pozitii fixe. Cand m-am interesat de ce se intampla asta argumentul a fost: "Femeile joaca mai prost decat barbatii, asta este un fapt! Le punem pe pozitii fixe pentru ca rezultatele lor/deciziile lor sa se compare cu rezultatele/deciziile altora de acelasi nivel bridgistic". Mie personal mi se pare injositoare aceasta gandire chiar daca ar fi corecta. Dar nici macar nu este, din urmatoarele motive:

1. Cum stabilim intre X si Y care joaca mai bine? Discutia se poate lungi foarte mult dar, de bine de rau, Federatia are ceea ce se numeste Trofeul National, in care fiecare jucator primeste, prin intermediul "punctelor de expert", o masura cantitativa a valorii sale la un moment dat. Daca vom cauta fiecare axa din concursul de astazi vom gasi, intr-adevar, ca de multe ori femeia din axa este mai jos decat barbatul. Totusi, exista exceptii. Eu le-am gasit pe acestea: Dutu - Dutu, Stegaroiu - Gradinariu, Balint - Diaconescu, Anghelea - Anghelea, Stafie - Parvulescu, Hess - Popescu M, Nicolau - Iscrulescu (scuze celor care mi-au scapat).

Daca intr-adevar argumentul ar fi fost "trebuie sa punem jucatorii mai slabi pe pozitie fixa" atunci ar trebui puse nu femeile ci jucatorii cu cele mai putine puncte de expert din axa (in 85% din cazuri vor fi femeile dar in 15% vor fi barbatii). In acest mod referinta la gen si discriminarea ar disparea.

2. De ce doar la concursurile de mixt se aplica aceasta "strategie"? Daca argumentul ar fi cel invocat, atunci ar trebui ca la TOATE concursurile jucatorul mai slab din axa sa fie pus pe pozitie fixa.

3. A spune "femeile joaca mai prost decat barbatii" este o parte a unui cerc vicios. Eu am identificat cel putin doua mecanisme prin care acest cerc este mentinut:

  • Factorul demotivant: daca il toci pe om la cap ca este incapabil sa realizeze (bine) o anumita chestie, automat va fi mai putin motivat sa incerce, sa faca eforturi sa sa isi dezvolte abilitatile spre a realiza acea chestie

  • Efectul de comparatie: interesant, femeile din bridge-ul romanesc par a fi de multe ori de acord cu acest mod de a gandi si se simt foarte rar frustrate! Pe unele dintre ele le-am intrebat si mi-au raspuns ca lor le convine ca se compara cu femei si nu cu barbati (pentru ca, "evident", femeile joaca mai prost si daca ne comparam cu ele vom iesi mai bine). De fapt femeile joaca bridge mult mai relaxat stiind ca se compara doar cu alte femei si aceasta relaxare se traduce prin reducerea partiala a fortei de joc.



Concluzii: regulamentul ar trebui schimbat astfel incat fie sa anuleze discriminarea de gen, fie sa o inlocuiasca cu o discriminare pe baza de puncte de expert si aceasta discriminare sa fie extinsa peste TOATE concursurile de bridge, nu doar cele de mixt. Femeile au aceeasi capacitate cognitiva cu barbatii. Bridge-ul nu e un sport fizic si, in lipsa factorilor sociali, femeile ar juca la fel de bine. Ele trebuie (din pacate) convinse de propria lor valoare pentru a iesi din cercul vicios descris la punctul 3.

duminică, 24 mai 2009

N-o sa castigati la Loto

Toata lumea e de acord ca este, matematic vorbind, o idee proasta sa joci numere aleatoare la Loto. O analiza simpla cost-beneficiu demonstreaza asta. Totusi, ce se intampla daca nu jucam numere aleatoare ci cautam un algoritm mai destept prin care sa ghicim numerele care vor veni?

Primul instinct este ca asa ceva e o pierdere de vreme pentru ca numerele de la Loto oricum sunt aleatoare - sau cat se poate de aleatoare, oricum, altfel fie procedul de extragere ar fi fost schimbat, fie loteria ar fi fost devalizata deja.

Cu toate astea, am intalnit zilele trecute doi jucatori de bridge, oameni pe care ii respect si care de altfel sunt foarte inteligenti, care aveau amandoi impresia ca sunt pe cale de a devaliza loteria. Ce e amuzant este ca metodologiile lor erau foarte diferite: A spunea "am de gand sa joc numerele care au aparut de cele mai multe ori pana acum, am eu un tabel cu ele; daca au aparut mai des pana acum, inseamna ca e mai probabil sa apara si la urmatoarea extragere". B spunea "am de gand sa joc numerele care au aparut de cele mai putine ori pana acum; cum toate numerele au aceeasi probabilitate, e clar ca cele care au aparut mai rar trebuie sa recupereze". In acelasi timp, B mai avea o metoda: cautarea exhaustiva de pattern-uri printre numere.

Sa le luam pe rand:
A. Ce spune A e de bun simt (mai de bun simt decat ce spune B, oricum). Totusi, nu e chiar asa. Cand l-am intrebat pe A "cu cate abateri standard apar numerele alese de tine mai des?" s-a uitat la mine de parca l-as fi injurat. Ca sa putem trage astfel de inferente, trebuie sa verificam mai intai care este probabilitatea ca numerele sa fi aparut mai des in mod strict aleator (pentru ca trebuie sa apara unele mai des si altele mai rar chiar si cand sunt perfect aleatoare). Pentru asta, in statistica, avem diverse teste. Eu am ales testul hi-patrat si am obtinut ca presupunerea cum ca rezultatele s-ar datora nu sansei pure ci unei probleme cu masina de generat nu se sustine. Cel mai probabil, numerele au aparut mai des din pura intamplare (pentru cei familiarizati: Chi-square=40.914; df=48; Asymp Sig=0.756; datele le-am preluat de aici).

Deci nu putem folosi aceste numere in mod rezonabil pentru a face predictii. A n-o sa castige mai mult decat ar castiga jucand numere la intamplare.

B1. Argumentul lui B este o eroare comuna, ce poarta numele de Gambler's Fallacy. In ciuda a ce spun unii, Universul NU conspira nici ca sa te "faca", nici ca sa te salveze cand stai rau. Random-ul ramane random si nu tine cont de ce s-a intamplat in trecut. Din moment ce extragerile sunt independente intre ele, fiecare trebuie tratata ca si cum ar fi prima. Istoria este irelevanta.

B2. B a dovedit o mare rabdare si perseverenta. A luat numerele si le-a bagat in Excel in cateva mii de combinatii diferite, cautand corelatii dintre cele mai nastrusnice, doar-doar va obtine ceva interesant. Evident, atunci cand testezi 10000 de ipoteze diferite, unele vor fi adevarate, chiar daca probabilitatea sa fie adevarate din pura intamplare pentru acel set de date este de 1/10000. S-ar putea sa obtii rezultate de tipul "de fiecare data cand extragerea este intr-o zi care este numar prim, apare un numar care este fie multiplu al lui 11, fie al lui 13". So what? Revenim la argumentele de la punctul A. Ca sa aiba valoare demersul, trebuie sa obtinem corelatii care pot fi explicate prin pura sansa cu o probabilitate mult mai mica decat numarul de pattern-uri pe care le-am testat. Altfel nu vom fi obtinut decat o filtrare a pattern-urilor care au aparut de cele care nu au aparut.

Exemplu: avem o moneda si 1 milion de oameni care vor sa ghiceasca ce va pica, stema sau banul. Jumatate aleg stema, jumatate banul. Dupa prima aruncare, raman 500000. Dupa a doua aruncare 250000... Dupa a 20a aruncare va ramane un singur om care va fi "ghicit" de 20 de ori la rand ce a picat. Probabilitatea sa faca asta este cam 1 la 1000000. Dar nu inseamna ca el are puteri supranaturale ci pur si simplu ca au existat 1000000 de oameni care au incercat! La fel si cu cautarea de pattern-uri in mod exhaustiv. Daca testam suficiente posibilitati, o sa gasim si corelatii foarte ciudate si foarte improbabile. Ele nu ne vor spune, insa, nimic despre viitor.

Deci nici B nu va castiga mai mult decat ar castiga jucand numere la intamplare.

Instinctul initial, cum ca pierdem vremea facand analize de genul asta, s-a dovedit adevarat.

joi, 21 mai 2009

Logica e buna (or is it?)

Am primit ieri doua invitatii de a participa la evenimentul Logica e buna. Mi s-a spus ca se organizeaza un miting sponan impotriva scoaterii logicii din programa de liceu.

Desi m-am decis sa nu particip, as vrea sa imi exprim adeziunea fata de cauza si, in acelasi timp, sa critic putin modul de a o pune in practica.

In primul rand sloganul: "logica e buna". Come oooon, chiar nu se poate spune nimic in plus fata de "logica e buna"? Ciocolata e buna, inotul e bun, sexul e bun. Sunt multe lucruri bune. Asta nu inseamna ca le facem la scoala sau ca ar trebui sa le facem. Si, pentru ca in dese randuri am fost acuzat de critica neconstructiva, o sa propun cateva slogane alternative:

  • Logica nu e suficienta, dar e necesara.
  • Logica trebuie sa se implice.
  • Daca scoatem logica din liceu, atunci nu scoatem logica din liceu.


O alta critica punctuala este la adresa discursului asociat mitingului de astazi. Alex ne informeaza: "protestul de pe 21 mai va fi miting spontan". Flotare (non-logica): oare nu avem nicio disonanta cognitiva atunci cand organizam un miting spontan? oare nu avem niciun sentiment oricat de mic de ipocrizie conceptuala? Logica e buna... dar nu pentru catei?!

Sau... poate totul este mult mai subtil decat imi imaginez eu. Poate organizatorii mitingului spontan vor sa ne convinga prin exemplu personal ca logica chiar ESTE necesara in liceu? De altfel, asa poate fi interpretat si sloganul alternativ "AVEM NEVOIE DE LOGICA" de pe facebook la care se face referire in blogpost!

miercuri, 13 mai 2009

Star Trek: recenzie obiectiva

Extind categoria recenziilor obiective cu un film vazut ieri: ultimul Star Trek. Nu m-am dus la el cu pretentii si cu asteptari prea mari. Apreciez si eu, ca orice fan al SF-ului, techno-babble-ul asociat acestui gen si sunt gata sa iert orice eroare sau exagerare de scenariu si de caracterizare a conflictelor intra- si inter-personale aferente oamenilor (sau, mai politically correct - sentientilor)

Cu toata bunavointa mea, Star Trek a fost o dezamagire totala:



luni, 11 mai 2009

Fizica pentru viitorii presedinti

Am descoperit zilele astea pe youtube un curs foarte interesant de la Berkeley, intitulat Fizica pentru viitorii presedinti, tinut de Richard Muller. Il recomand cu caldura mai ales celor care nu vor/nu pot sa digere multa matematica.

Pentru fanii Americii si cu dedicatie speciala pentru unul dintre din-pacate-profesorii facultatii de sociologie care lauda geopolitica idealista a Statelor Unite, am extras un pasaj din cursul 7, intitulat Nukes:

[15:27] By the way, a little story about Hiroshima: Hiroshima was an undamaged city. Most of the cities in Japan had been destroyed. Hiroshima had not been. Interesting reason why not. The only reason they did not previously destroyed Hiroshima was that they were saving it for the nuclear bomb. They wanted to have a city that was untouched so that there would be no question, they could examine it and find out how much damage was done by the nuclear bomb itself. Same thing was true of Nagasaki. These were two cities that were chosen as important cities to bomb but they had not been bombed throughout most of the war.


Aparent, poti afla o sumedenie de lucruri interesante atunci cand conducatorul tau de doctorat a fost unul dintre cei care urmareau din avion detonarea bombei nucleare... The land of the free and the home of the brave, indeed!

joi, 7 mai 2009

Cat de marxisti suntem?

E marxismul o doctrina moarta? Ce se intampla cu valorile de stanga in societatea moderna, sunt adaptate la realitate sau este realitatea adaptata la ele? As vrea sa raspund cu "nu" la prima intrebare si cu "realitatea la ele" la cea de-a doua.

O problema fundamentala de intelegere submineaza orice demers de promovare a marxismului astazi. Aceasta problema rezida in asocierea cu marxismul a regimurilor totalitare de model sovietic. Daca, insa, ne intoarcem la literatura de baza, Manifestul Comunist, observam ca societatea romaneasca (si nu numai, multe din observatii se potrivesc si statelor capitaliste vestice) de astazi corespunde destul de bine cu planul de 10 puncte al lui Marx.


1. Abolition of property in land and application of all rents of land to public purposes.
2. A heavy progressive or graduated income tax.
3. Abolition of all rights of inheritance.
4. Confiscation of the property of all emigrants and rebels.
5. Centralisation of credit in the hands of the state, by means of a national bank with State capital and an exclusive monopoly.
6. Centralisation of the means of communication and transport in the hands of the State.
7. Extension of factories and instruments of production owned by the State; the bringing into cultivation of waste-lands, and the improvement of the soil generally in accordance with a common plan.
8. Equal liability of all to work. Establishment of industrial armies, especially for agriculture.
9. Combination of agriculture with manufacturing industries; gradual abolition of all the distinction between town and country by a more equable distribution of the populace over the country.
10. Free education for all children in public schools. Abolition of children’s factory labour in its present form. Combination of education with industrial production, &c, &c.


Sa le analizam pe rand:
1. Partial implementat. Avem astazi domenii publice bine definite, de interes comun, si care nu mai constituie obiectul unei proprietati private: parcurile, scolile, spitalele, armata, alte instutii de interes public. De fapt, ce a ramas proprietate privata este, in buna masura, spatiul de locuit al oamenilor (adica ceea ce Manifestul insusi spune explicit ca nu vrea sa desfiinteze)

2. Implementat, poate nu chiar cum ar fi vrut Marx. Interesant, daca ne uitam la istoria taxelor din America, au fost situatii in care cei mai bogati plateau peste 80% taxa pe venit.

3. Partial implementat. Proprietatea privata inca se mai poate mosteni. Dar este singurul lucru ramas. Puterea, privilegiile, aristocratia... toate acestea sunt eliminate din mostenire.

4. Un punct destul de dubios, mai ales pentru Marx, dupa parerea mea. Probabil se voia o masura punitiva. Astazi e partial implementat in sensul ca statul poate decide sa iti rechizitioneze averea in urma comiterii diverselor delicte.

5. Implementat. In orice economie care a crescut, indiferent ca o denumim capitalista sau comunista, s-a simtit nevoia unei banci nationale care, prin diverse mecanisme gen acordarea si reinnoirea licentei, sa tina sub control creditele.

6. Partial implementat. Transportul in comun este apanajul statului care guverneaza prin intermediul regiilor autonome. Mijloacele de comunicare s-au dezvoltat dincolo de cat isi putea imagina Marx si ele nu mai pot fi controlate nicicum (desi statul incearca prin diverse organisme ca CNA).

7. Partial implementat. Statul are o putere mare asupra mijloacelor de productie din agricultura si o poate exercita prin intermediul creditelor acordate si prin intermediul administratiei locale. Cu numele, sigur, proprietatea e privata... dar cam atat.

8. Inteles sub forma de munca fizica platita cu salariu, este neimplementat. Totusi, ceea ce constituie "munca" a devenit din ce in ce mai neclar, mai ales in statele vestice si putem observa ca, desi neimpusa prin lege, munca (eventual informala) este in buna masura auto-impusa de catre fiecare individ in parte. Nimeni nu se trezeste de dimineata pentru a sta in pat negandindu-se la nimic si nefacand nimic. Toti facem ceva si gandim ceva producand utilitate marginala pentru noi. In acest sens extins, toti muncim, deci ideea marxista ramane in picioare.

9. Iarasi, foarte interesant, tarile "necomuniste", cele vestice, par a fi mult mai aproape de acest deziderat decat tarile asa-zis comuniste. As spune "partial implementat" mai ales in economiile capitaliste.

10. Implementat. Aproape am uitat ca marxistii au propus asa ceva pentru prima oara...

Dupa aceasta analiza (poate exagerata la anumite puncte, recunosc) intrebarea care imi vine mie in cap este: cui ii e frica de marxism si de ce? Traim cu totii in marxism astazi! Cine poate spune cu mana pe inima ca este impotriva acestor 10 puncte? Poate obiectam la unul, doua, trei. Dar, per total, nu cred ca putem gasi o economie, chiar si capitalista, moderna care sa nu corespunda macar 50% cu ce propunea Marx in Manifest.

joi, 30 aprilie 2009

Revista facultatii de sociologie - recenzie (2)

De la ultima recenzie, am asteptat cu sufletul la gura noi aparitii ale revistei de sociologie. Si iata ca asteptarile nu au fost in van. Revista facultatii revine intr-un nou format: Social times.

Suntem avertizati, inca de la inceput, ca "aparentele inseala[sic!]". Totul bine si frumos dar... care e legatura? sa fie, oare, o referinta catre imaginatia sociologica? Probabil o chestie de marketing, trecem mai departe.

Citind editorialul, simt ca nu am scris in van recenzia anterioara si ca au existat oameni care m-au luat in serios. Oana ne anunta ca revista si-a modificat tonul romantic si a trecut la informatii utile si la cercetari facute "despre si cu studenti".

Trec direct la subiectul interesant pentru mine, cercetarile facute de studenti. Uitandu-ma la cuprins, vad cateva titluri candidate la acest statut: "Fight Club Meets E. Goffman", "Social club versus Cantina de la drept" si "Telefonul mobil... ...cel mai bun prieten al omului".

Ca si data trecuta, cele mai promitatoare mai intai: Goffman. Hopa, e in engleza! Clar trebuie sa fie ceva interesant! Articolul incepe cu o prezentare a ideilor lui Goffman, apoi cu o prezentare a filmului Fight Club. In final, concluzia: Besides from ilustrating actions and processes found in the book, the movie also brings about a less developed ideea in The Presentation of Self in Everyday life, the multiple personality problem, or the Dissociative Identity Disorder (DID). Hmm, deci Goffman despre asta vorbeste? despre DID? eu aveam impresia ca ne zice despre cu totul altceva, despre cum oamenii sunt actori in viata de zi cu zi, oamenii normali, nu cei cu... disorders. Oare Diana ce text al lui Goffman o avea in minte?

Dezamagit, trec la dezbaterea aprinsa "cantina de la drept sau clubul social"? Observam inca de la inceput ca Liliana nu doreste sa mentina o atitudine de observator neutru. Cantina de la drept e scrisa cu rosu, culoare antagonizanta, in timp ce clubul social e cu albastru. Dar sa nu judecam prea repede, ci sa analizam argumentele:
1. Argumentul spatio-temporal: "Pana la Social Club fac un minut. Pana la cantina de la Drept fac 10 minute". Argument imbatabil, in sine... doar ca, daca sunt deja la Drept, s-ar putea sa fac 1 minut pana in cantina de la Drept si 10 minute pana in Social.
2. Argumentul social: "la Drept e galagie si inghesuiala"; eliptic fiind, argumentul ne sugereaza ca la Social ar fi liniste si putina lume. Dar sa fie chiar asa? poate o formulare explicita ne-ar fi scapat de ambiguitate.
3. Argumentul interactionist: "O diferenta majora intre Social Club si cantina de la Drept este ca la aceasta din urma poti lua pranzul fara a interactiona deloc". O mica flotare logica: daca acceptam premisele argumentului social, ar trebui sa rezulte ca exista o cantitate mult mai mare de interactiune la Drept decat in Social.
Deci, ramane cum am stabilit... oricum, apreciem aici efortul sociologului de a interactiona cu mediul social. O bila alba Lilianei pentru ca a facut, totusi, munca de teren.

Sa mai citesc si articolul cu telefonul? deja nu mai am sperante... mai bine un eseu fotografic, parca am vazut ceva de genul asta la cuprins. Dana alege sa ne prezinte o problema sociala care are "cea mai mare amploare in zonele intens circulate". E vorba despre... gumele de mestecat, desigur. Daca pozele sunt inexpresive si plictisitoare, comentariile sunt, in schimb, inepte. My favorite: "Am observat ca locurile in care se gasesc gume de mestecat aruncate pe jos sunt foarte variate". Nimic nu-ti scapa, Dana!

Ca aparare, sunt sigur ca Revista de Sociologie ma va acuza de negativism. Si, dupa cum se spune in articolul "Specificul meseriei de asistent social", acesta este, aparent, o tulburare comportamentala!

duminică, 26 aprilie 2009

Mass-ul nostru cel de toate zilele (3)


Scuze ca te deranjez dar e urgent . Am un prieten care vine de departe si are nevoie sa stea undeva,asa ca i-am dat adresa ta. Te rog primeste-l si iubeste-l. Numele lui este IISUS din NAZARET. Spune incet IISUS din NAZARET te iubesc si am nevoie de TINE,curata-mi inima cu sangele tau,binecuvinteaza-mi casa mea. Trimite acest mesaj la 5 persoane si o sa vezi o minune. Te rog NU-L IGNORA!!!AMIN! (Mesaj trimis mai departe de Parintele Spiridon de la Manastirea Cala)
PASTE FERICI


Bun, deci sa recapitulam. Iisus vine de departe (si de demult ar zice unii). Mesajul sau este, in consecinta, urgent. Flotare logica: ai crede ca Dumnezeu, daca e asa urgenta chestia asta, nu ar astepta 2000 de ani, nu? In fine...

E ceva estetic in acest mesaj, totusi. Este vorba despre indemnul "spune incet". Cititorul este incurajat catre o abordare evlavioasa, cuvioasa si plina de smerenie.

Din pacate, smerenia este imediat inlaturata prin folosirea NECUVIINCIOASA A CAPS LOCK-ULUI. Ori soptim, ori tipam, Parinte Spiridon, zi-ne clar sa stim si noi! La reveder!

luni, 20 aprilie 2009

Dileme religioase

In cartile lui Asimov, robotii sunt descrisi ca fiind entitati logice dar nu si rationale. Altfel spus, un robot poate foarte usor sa faca deductiile asociate, sa zicem, unei probleme de matematica dar, in acelasi timp, ii este foarte greu daca nu imposibil sa faca judecati aproximative legate de realitatea inconjuratoare, mai ales daca aceste judecati implica modelarea judecatilor altora. Pe scurt, un robot poate juca sah oricat de bine, dar la poker va sta mai mereu destul de rau.

Senzatia de logic dar nu rational mi-a revenit intr-o discutie recenta cu o persoana credincioasa (pe care o vom nota cu X). Subiectul era urmatorul: care este valoarea morala a lui gestului lui Avraam de a fi dispus sa isi omoare copilul doar pentru ca i s-a parut ca asta era voia lui Dumnezeu?

Daca in ziua de azi ati surprinde un vecin al vostru tinand copilului sau pistolul la tampla si v-ar explica senin ca asa i-a cerut Dumnezeu l-ati considera nebun si singura dezbatere morala practica ce ar avea loc ar fi daca trebuie bagat la puscarie sau la ospiciu. Dar asta pentru ca ne-am indoi foarte tare ca Dumnezeu i-ar fi cerut asa ceva. Insa, in cazul lui Avraam, suntem puternic conditionati cultural sa luam in serios ideea ca Dumnezeu chiar i-a cerut asta. In aceste conditii, eu mi-am exprimat o mirare profunda fata de situatia in care se afla credinciosul: anume de a considera model de moralitate o fiinta care, intr-un alt context, ar fi considerata opusul. Intr-un anume sens, nici nu conteaza daca e moral sau nu ce a facut Avraam ci cum poate cineva sa considere ca este moral fara sa-si piarda echilibrul psihic.

Raspunsul lui X a fost foarte interesant. Practic, credinciosul are doua solutii de interpretare a gestului lui Avraam:

1. Gestul marcheaza o schimbare de paradigma, intrarea intr-o lume in care nu se va mai justifica nicio crima chiar daca Dumnezeu ti-o cere si in care valoarea umana este crescuta. Pana atunci, omul asculta de Dumnezeu orice ar fi spus. Dupa, nu neaparat.

2. Credinciosul trebuie sa fie un fundamentalist, un "taliban". El trebuie sa faca orice pentru Dumnezeu. Nu exista nimic mai important decat a asculta de Dumnezeu, indiferent de ce spun regulile societatii, regulile bunului simt sau regulile intelectului uman.

Aceste doua interpretari sunt opuse. Una este un liberalism religios extrem in care putem justifica orice, chiar si ateismul, dupa principiul "sigur, Dumnezeu a zis ca trebuie sa credem in el dar noi am primit dezlegare si la interpretari diferite guvernate de mintea noastra proprie". Cealalta, din contra, reprezinta o adevarata declaratie de supunere a ratiunii in fata "adevarurilor absolute", renuntarea la gandire in favoarea credintei.

Prima alternativa este rationala, dar ilogica. Nu poate fi logic sa zici, pe de-o parte, ca Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor si, pe de alta, ca ce ti se nazare tie ca fiinta cu intelect finit ar putea fi vreodata mai corect decat ce ti-a spus divinitatea. A doua varianta, insa, este logica, dar nu rationala. Sau, in termeni asimovieni, talibanii sunt roboti religiosi. Este foarte logic sa te increzi orbeste intr-o fiinta atotstiutoare dar, facand parte din societate, asta te poate duce in situatia in care ceilalti oameni te vor baga la nebuni.

E destul de complicat sa fii credincios...

vineri, 10 aprilie 2009

Olimpiada nationala de religie ortodoxa

Din aceeasi categorie cu targul, avem astazi in meniu o noua perla educationala romaneasca: olimpiada de religie ortodoxa. Termenul olimpiada vine de la muntele Olimp, sediul zeilor greci antici. Aceasta incongruenta religioasa nu a impiedicat, insa, spiritul sincretic al politicienilor aliati cu biserica sa utileze panteonul cu icoane.

Ce mi-e mie mai greu sa inteleg, in afara de cum e posibil ca un stat democratic modern sa incurajeze o anumita religie in dauna altora, este ce va masura exact aceasta olimpiada. Virtutile participantilor? cunostintele biblice? in ce masura Dumnezeu le raspunde sau nu la rugaciuni? Oare pe cand olimpiada de astrologie? Eventual grupata pe zodii pentru a beneficia de conjunctia maximala a planetelor. Este strigator la cer, nu?

In orice caz, am cateva propuneri de intrebari grila, simple, pentru participanti:

1. Sotul dumneavoastra va insala cu un alt barbat. Cum procedati?
a. Dati divort
b. Il ucideti prin lapidare
c. Va indepartati in fuga fara a va uita inapoi pentru a scapa de explozia nucleara ce in mod sigur se va abate asupra orasului
d. Apelati la terapie de cuplu
e. Il iertati

2. Va surprindeti copilul masturbandu-se in baie. Ce strategie punitiva este cea mai buna?
a. Ii taiati mana dreapta care l-a dus in ispita
b. Ii scoateti ochiul care l-a dus in ispita
c. Ii explicati ferm si convingator ca onania duce la orbire
d. Mai intai c), apoi b)
e. Il puneti sa spuna "Ave Maria" de 10 ori

3. Un hot patrunde in casa dumneavoastra. Ce faceti?
a. Chemati politia, riscand sa alertati hotul
b. Va rugati in gand la Dumnezeu sa vina politia
c. Va rugati la Dumnezeu sa va dea taria de a trece peste acest moment care este, in mod evident, un test al credintei dumneavoastra
d. Asteptati ca hotul sa fure o haina, apoi il intampinati la usa si ii oferiti o camasa
e. Nimic. Oricum celui care are i se va da iar celui care n-are i se va lua si ceea ce are

4. Este iarna si va e pofta de cirese. Din fericire, aveti un cires in curte. Din nefericire, este gol pentru ca inca nu este vremea cireselor. Cum actionati in aceasta situatie?
a. Udati ciresul la radacina
b. Culegeti niste visine din curtea vecinului
c. Cumparati cirese de la magazin
d. Mutati muntii din loc cu ajutorul credintei si aduceti un cires din emisfera sudica
e. Blestemati ciresul pentru incapacitatea sa

Raspunsurile la judecata de apoi. Succes!

luni, 6 aprilie 2009

Targul educatiei si mixul de marketing

In weekend-ul care tocmai s-a terminat a fost Targul Educatiei 2009. Ca un tanar vesnic pasionat de educatie ce sunt, am indraznit sa pasesc pe holurile Facultatii de Drept sambata cu scopul de a arunca o privire critica dar binevoitoare asupra participantilor. Daca ar fi sa descriu intr-un singur cuvant acest eveniment, as spune kitsch.

M-am oprit mai intai la facultatea mea de suflet, sociologia. Fusesem deja amenintat ca se lasa cu spectacol. Si spectacol era! In sensul ca muzica (populara, etno...) era data la maxim, acoperind programele cultural-artistice ale facultatilor vecine, si niste tinere studente cu parul padure incinsesera o hora, claustrate fiind de holul facultatii de drept. Sociologii purtau o uniforma alba pe care era scrisa adresa facultatii de sociologie precum si mesajul pozitiv "Add to favorites". Catchy si inventiv, nu?

Unul dintre organizatori ii roaga pe sociologi sa dea putin muzica mai incet deoarece deranjeaza lumea din jur. Oare sunt singurul care a vazut poezia in acest gest? "sociologii ii deranjeaza pe cei din jur"... in fine, indraznesc sa ma apropii si incep sa vorbesc cu fostii mei colegi. Observ ca toti purtau la piept o insigna cu ":-)". Curios si critic din fire, ma interesez asupra semnificatiei smiley-ului in contextul facultatii. Mi se raspunde ca e o "chestie de marketing". Ideea targului e sa convingi potentiali studenti sa vina la sociologie. Si ":-)", stim cu totii, vinde. Ok, zic, dar... vi se pare ca Romania e intr-o stare buna la ora actuala? sociologii romani au de ce sa fie zambitori? sau lupta din greu cu problemele sociale... Mi se raspunde bland si profesoral ca smiley-ul nu inseamna ca sociologul e fericit. Ci chiar este doar un instrument de marketing! Nervos putin, imi exprim parerea ca poate exista o doza de nesinceritate in mesaj. Daca sociologul nu e happy de ce i se promoveaza imaginea prin smiley face? Nu este ca si cum ai vrea sa vinzi o lamaie spunand ca este dulce? Colegul sociolog care, intre timp, preluase rolul de lider informal al grupului se gandeste putin si se declara in dezacord cu analogia mea. Argumentul sau: smiley-ul e acolo doar ca sa atraga atentia oamenilor. Oricum ei nu prea stiu cum e cu sociologia. Multi n-au facut nici in liceu. Si atunci le punem un smiley ca sa fie atrasi la inceput. Si dup-aia, in timp, afla ei ce inseamna sociologie cu adevarat.

Lamurit fiind despre sociologie, ma indrept spre unii dintre vecini, filosofii. O tanara domnisoara tipa cu voce stridenta (si acum o puteam si auzi deoarece muzica de la socio fusese oprita): "VINO LA FILOSOFIE SA SALVEZI O ROMANIEEEEEE" si "HAIDE NU FI IGNORANT SI OPRESTE-TE LA STAND". Nevrand sa par ignorant, m-am oprit la stand unde o alta domnisoara studenta mi-a inmanat zambitoare o brosurica. Pe ea Kant, Heidegger si Popper impodobiti cu motive postmoderne. Kant era un pachet de Kent, Heidegger o sticla de Heineken si Popper niste artificii. Mesajul pare clar: filosofia = bautura + tigari + distractie. Nevrand sa intru intr-o dezbatere despre meta-limbaj, am zis sa dau tinerilor filosofi o sansa si am intrebat-o pe fetita cu brosurica: "nu te supara, de Kant si Heidegger am auzit, dar Popper cine a fost?". Chipul angelic imi raspunde surazand: "a fost un sustinator al societatii deschise".

Mirarea filosofica imi este intrerupta de un student aflat in posesie de portavoce: "STAAANDUL 30, STAAANDUL 30... FACULTATEA DE CHIMIEEEEEE... STANDUL 30". Punandu-mi clorura de sodiu pe rana, ma indrept infrigurat spre standul 30. Acolo canta pasarea Phoenix si se fac reactii chimice! Sounds like fun! Dar bonusul cel mare era tabelul lui Mendeleev... pe care tronau Harry Potter si Sirius Black. Titlul tabelului era "descopera piatra filosofala la chimie!". Si iata cum li se da dreptate si relativistilor postmoderni: alchimia si chimia se recombina armonios intr-o singura disciplina sub bagheta magica a literaturii de specialitate.

In concluzie, un singur lucru a lipsit de la targul educatiei: SEMINTE BUNE, BAIETI!

joi, 2 aprilie 2009

Test de science-mindedness

Urmatorul experiment masoara cat de stiintific ganditi:

Avem un set de cartonase. Ele au pe o parte o litera si pe cealalta parte o cifra. Trebuie testata urmatoarea ipoteza: "daca un cartonas are D pe o parte, atunci are 3 pe cealalta parte". Vi se ofera urmatorul esantion de cartonase:

D ; F ; 3 ; 7

Care cartonase din acest esantion trebuie intoarse pentru a testa ipoteza?

marți, 31 martie 2009

Cat de sceptici sunt scepticii?

Am primit astazi pe email un ghid al scepticului. Se cheama "What Do I Do Next". Pe mine titlul asta ma sperie putin. Din postura de sceptic se presupune ca gandesti singur si, folosind ratiunea, cerul instelat de deasupra ta si legea morala din tine te duc la concluzii bune despre ceea ce trebuie sa faci in viata. Si atunci nu e o contradictie in termeni sa existe un ghid in care sa iti spuna ALTII ce trebuie sa faci tu ca sceptic?

Dar sa nu judecam prea aspru plecand de la titlu. Sa vedem ce contine un astfel de ghid. Spre norocul nostru, exista o sectiune "how to read this document". Stati putin, cum adica "how to read this document"? Adica eu ca sceptic nu ma descurc sa citesc un astfel de document? nu imi este rationalitatea suficienta? ok... trecem si peste asta. Sa luam punct cu punct sugestiile (nu pe toate, doar cele care sunt chiar silly):

SUPPORT MAJOR SKEPTICAL ORGANIZATIONS
Hmm, adica eu ca sceptic primul lucru pe care ar trebui sa-l fac este sa dau bani... altor sceptici. Unde am mai auzit eu chestia asta? Ah, da, stiu! Organizatiile religioase iti zic la fel. Vrei sa fii o persoana religioasa? e ok, te sustinem in demersul tau... dar trebuie sa dai ceva banuti altor persoane religioase cu mai multa putere decat tine.

LEARN & COMMUNICATE - Know your stuff! Follow the skeptical literature, and the paranormal literature. (sublinierea lor)
Deci ca sa fiu un sceptic trebuie sa citesc ce scriu alti sceptici. Unde am mai auzit asta? Ah, desigur... nu poti sa fii crestin fara sa citesti Biblia. Nu poti sa fii martor al lui Iehova fara sa citesti Watchtower. Si asa mai departe. Altfel spus, nu poti sa fii parte a comunitatii fara sa citesti doctrina de specialitate. Cine nu se incadreaza in stereotipurile culturale e exclus. Totusi, un punct interesant la sceptici: se uita si la ceilalti. Nu poti sa fii sceptic daca nu esti, spre exemplu, pasionat de a merge la "psychic fairs". Trebuie neaparat sa asculti toate tampeniile altora inainte sa poti contracara cu tampeniile tale!

LOCAL ORGANIZING (& FUN)
If your city or region has no local skeptics group, start one. This could be a serious activist organization, something as loose and fun as a local “Skeptics in the Pub”

Da, sigur, scepticii la o bere. Face sens! Unde altundeva poti fi mai rational decat atunci cand iesi la baut cu baietii?! Parca si vad discutiile asociate: "Oare aceasta bere exista cu adevarat sau e doar o iluzie a intelectului meu? *HIC*"; "Amice, exista un principiu de incertitudine asociat acestei intrebari! Cu cat e berea mai goala cu atat e intelectul tau mai putin in masura sa analizeze cantitatea" Si asa mai departe.

INTERACT WITH MEDIA
Evident, niciun sceptic nu e sceptic daca nu e vedeta la TV!

Ce e mai interesant este ca scepticii cand cer justificari altora vor mereu surse curate, stiintifice, peer-reviewed si niciodata nu accepta referinte din media. Totusi, n-am vazut nicaieri in acest ghid un indemn de a face stiinta si de a publica cercetari in reviste de specialitate! In schimb, pare ok interactiunea cu media...

POLITICAL ACTION
Make friends with politicians.

De altfel politicienii, fiind prin excelenta un aliat natural al scepticului din cauza spiritului lor critic si a coloanei vertebrale, fac tot posibilul pentru a promova stiinta si pentru a minimiza influenta obscurantismului religios!

FILM & VIDEO
Start your own public access or YouTube-based TV series.

Caci ce poate avea o credibilitate mai mare decat adolescentul care face filmulete pe youtube pe teme de interes general cum ar fi "Americanii n-au ajuns pe Luna niciodata" sau "9/11 e o conspiratie"... (preventiv, pentru a 243a persoana care vrea sa imi argumenteze teoria conspiratiei: turnurile nu ar cadea mai repede daca ar exploda decat daca nu. it's not how gravity works!!)

PERSONAL RELATIONSHIPS
Wear your skepticism.

Da, e sexy sa fii sceptic! Chicks love it! Mai putin religious chicks... dar cui ii pasa de ele anyway? :))


Concluzie: daca acest articol e scris de sceptici pentru sceptici, il deplang. Si ii deplang si pe autori care, sunt convins, in viata de zi cu zi sunt niste oameni perfect sanatosi mental care nu ar tine cont de prostiile scrise intr-un astfel de articol. Daca eu as fi anti-sceptic, as avea suficient material ca sa demolez ideea de comunitate a scepticilor. Cum nu sunt anti-sceptic ci un sceptic eu insumi, ma multumesc sa-mi trag tovaraseste colegii de urechi si sa le urez Happy Darwin year!.

luni, 23 martie 2009

Earth Hour is bullshit

"Tu ce faci de Earth Hour?"
"Incerc sa nu gandesc pentru ca imi consuma curent creierul."

Niste minti foarte luminate s-au gandit ele ca e bine sa inventeze conceptul de "earth hour": pe 28 martie la 20:30 cica ar trebui sa inchidem toate luminile din casa, tot ce e pe baza de curent si sa tragem un semnal de alarma asupra efectelor omului asupra climei facand tot felul de chestii "naturale" cum ar fi mersul pe bicicleta, o cina romantica, mersul in piata constitutiei la un concert unplugged etc.

Mesajul, ni se spune, e mai mult simbolic. Nu se asteapta nimeni sa reducem prea mult consumul resurselor cu aceasta manevra. Dar daca acest consum ar creste ca urmare a actiunii acesteia? Ar mai fi valoarea ei simbolica la fel de importanta? Sau ati prefera sa faceti ceea ce faceti in mod obisnuit?

As vrea sa propun un argument in sprijinul tezei "Earth Hour va duce la cresterea consumului de resurse pe termen lung":

Este clar ca, pe moment, consumul electric va inregistra o scadere. Dar ce se intampla cu oamenii care au o treaba de la 8:30 la 9:30 si acea treaba necesita curent? evident, ei nu vor renunta la ea, ci fie o vor face putin inainte sau putin dupa. Deci vor consuma curentul pe care in mod normal il consumau de la 8:30 la 9:30 fie putin inainte de 8:30, fie dupa 9:30. Daca am face un grafic al consumului de energie am vedea ca, pentru "groapa" dintre 8:30 si 9:30 vom fi inregistrat si cresteri semnificative de consum inainte de 8:30 si dupa 9:30. In fapt real, consumul nostrul pe o zi va fi fost exact acelasi.

As putea sa opresc rationamentul aici si sa ma multumesc cu teza "efectul Earth Hour este nul" dar de ce sa nu mergem mai departe? ce credeti ca vor face oamenii intre 20:30 si 21:30 dupa ce sting luminile? eu zic ca cei mai multi, in masura in care au ocazia, vor face sex. E comod, e confortabil, e cu lumina stinsa, e natural. Ca atare, daca ne vom uita 9 luni de-acum incolo vom observa un salt la natalitate corespunzator cu 28 martie 2009. Asta inseamna ca efectul pe termen lung al lui Earth Hour va fi o crestere a consumului de resurse pentru ca va duce la aparitia unui surplus de fiinte umane devoratoare de resurse.

Mi se pare extrem de distractiv videoclipul acesta care promoveaza Earth Hour folosindu-se de oameni de televiziune! Face sens, nu? oamenii din televiziune ne incurajeaza sincer, fara ganduri ascunse, sa stingem aparatura din casa.

vineri, 20 martie 2009

Relatiile ca seriale

Relatiile sunt seriale. La inceput, le descoperi si esti entuziasmat. Tragi primele 3 sezoane de pe torrents si treci la treaba. Incepi sa cunosti personajele. Un serial bun are personajele bine trasate, indeplinind o functionalitate clara atat in lumea realitatii povestii cat si in lumea meta-povestii.

Primul weekend il petreceti doar impreuna. Uneori chiar prima saptamana. Apoi lucrurile se linistesc. Episoadele noi se raresc, beatitudinea initiala scade, iti revii la "normal" - desigur, deja esti prins in lumea personajelor si astepti cu nerabdare desfasurarea actiunii.

Incepe sezonul n+1. Incepe si carcoteala: "baaai, ce-o mai lalaie si astia"; "s-au stricat de tot"; "nu mai are niciun sens". Este momentul indoielilor. La unele seriale renunti in perioada asta. Te mai intorci la vechile pasiuni, mai cauti altceva.

Producatorii opresc serialul. Nu se mai vinde. Fanii adevarati raman loiali pentru totdeauna. Au salvat pe DVD totul, sau pe hard-ul extern. Si din cand in cand reiau seria de la un cap la altul. Pare sa aiba o viata proprie in momentele alea.

Daca inca nu v-am convins ca relatiile sunt seriale, uitati niste nume: Lost, Prison Break (:-D), Heroes, Damages, Dollhouse, cineva imi sopteste "neveste disperate" (wtf?! exista oameni care se uita la un serial numit "neveste disperate"? cat de disperat trebuie sa fii tu insuti ca sa regasesti alinare in disperarea altora?)

In final, n-am decat un singur cuvant de spus: "Engage!"

luni, 16 martie 2009

Picioare de plai

In viziunea unora, la baza structurii noastre de gandire nu stau ratiunea si logica, ci metaforele. Cuvintele de baza ale limbajului, in special cele care rezista unei definiri riguroase, sunt intelese de catre om (zic cei din scoala asta) prin metafore conceptuale, analogii interesante cu alte cuvinte de care nu sunt legate la prima vedere.

Ideea ar fi ca exista o legatura intre relatiile metaforice dintre concepte si relatiile dintre retelele de neuroni din creier. Aceleasi structuri neuronale, fiind activate pentru mai multe concepte diferite, ne pun intr-o stare mentala de asociere intre acele concepte.

Indiferent daca va place sau nu teoria lingvistica, daca sunteti fani ai jocurilor de cuvinte si ai metaforelor (asa cum sunt eu!), o sa va placa aceasta pagina, compilata de George Lakoff, unul din proponentii teoriei.

Incheierea in spiritul teoriei: metafora conceptuala este trecatoarea intre doua vai ascunse printre doua varfuri inaccesibile. :-)

luni, 9 martie 2009

Pisicuta sau pasarica?

In bridge-ul romanesc exista doua scoli de adresari dragalase catre partener (si nu numai, chiar si catre adversarii cu care suntem familiari): pisica, impreuna cu familia lexicala "pis", "pisi", "pisoi", "pisic" si pasare, cu forma cea mai curenta "pasarica".

Cele doua modalitati de adresare nu sunt independente de temperamentul si personalitatea celor care le utilizeaza. Voi incerca sa sustin o teza feminista: in timp ce "pasarica" este o adresare incorecta politic si care trebuie descurajata, "pis" este ok, respecta egalitatea de drepturi intre sexe si trebuie incurajata.

De ce NU "pasarica"?

Pasarica ne aminteste de gingasia si eleganta zborului, de agilitate in relatiile cu cei din jur dar si de instabilitate (pentru ca exista pasari migratoare). Pana aici, nimic sexist. Dar "pasarica" este si un simbol sexual puternic feminizat. Intr-un anume sens, "pasarica" reprezinta un reductionism sexual pe care barbatii il pot practica asupra partenerei. In functie de context, poate capata un caracter derogativ si care descurajeaza femeia de la a-si sustine punctul de vedere.

De asemenea, exista o profunda inegalitate intre posibilitatea utilizarii acestui apelativ. Doar femeile pot fi "pasarica". Nimeni nu s-ar gandi in mod serios sa utilizeze formula in relatie cu un barbat (sau, daca o va face, va fi TOCMAI pentru a utiliza sensul derogativ - la fel cum ar folosi, sa spunem, apelativul "fatalau").

De ce DA "pisi"?

Pisicile ne amintesc si ele de agilitate dar si de un temperament jucaus si inteligent, piperat cu un pic de egocentrism si cu o orientare naturala catre mangaieri si relationare fizica in general. Pisicuta este safe din punct de vedere al sexelor, neexistand nici aluzii falice nici opusul lor atunci cand este utilizata (cel putin nu in limba romana). De asemenea, nu exista un sens derogativ al pisicii. Pisica este... buna la toate... sau, oricum, nu e foarte rea la nimic. Nu in ultimul rand, pisica prinde pasari si le mananca daca are ocazia (un detaliu la prima vedere, dar, in context, un fapt relevant).

Exista o egalitate naturala intre sexe in privinta utilizarii pisicutei ca formula de adresare. De multe ori se utilizeaza chiar aceeasi forma lexicala, neexistand o separatie clara pe genuri.

Concluzii
  • Daca esti un barbat care ii spune partenerei "pasarica" gandeste-te serios sa treci pe "pisicuta" sau pe una din celelalte forme mai sigure.
  • Daca esti o femeie careia i se spune "pasarica", gandeste-te serios sa ii spui la randul tau "catelus" (oricum in bridge-ul romanesc sunt destui care merita acest apelativ si nu-l primesc).
  • Pisicile sunt mai oameni decat pasarile!

marți, 3 martie 2009

Mass-ul nostru cel de toate zilele (2)

Astazi am primit un nou mass care m-a facut sa ma indoiesc de calitatile intelectuale ale romanilor utilizatori de Yahoo!

Italia...... in scandalul inceput impotriva noastra nu tine cont ca Romania estea saptea tara ca marime in U.E. si o piata de doua zeci de milioane de consumatori pentru firmele italienesti care au avut vanzari record la noi in ultimii ani. Pana vor invata sa faca diferenta intre romanii onesti si tiganii infractori sugeram ca, in forma de protest, sa nu mai cumparam produse italienesti ca: Peroni ,Lavazza, Indesit ,Ariston, Ace ,Parmalat, Malizia, Intesa, Martini ,Bacardi, Stefanel,Cellini, Swarosvchi, SOVER, ALVIERO MARTINI, CERUTTI 1881, GIANFRANCO FERRE, CAVALLI, LAURA BIAGIOTTI, FIAT, ALFA ROMEO, MASERATI. Au parte cam de multe apreciere pentru cat tupeu au, nu credeti? Daca esti de acord, da mai departe..

Flotare logica:
Sa presupunem ca lista aceasta ar fi completa (desi evident ca nu este). Sa presupunem ca romanii onesti care citesc acest mass inteligent il aplica intocmai si nu se mai ating de produsele enumerate. Trecand peste stereotipul de "tigan infractor" aplicat cu gentilete, hai sa vedem ce o sa se intample exact: romanii onesti vor cumpara mai putine produse, dar "tiganii infractori" vor fura la fel de multe. Deci, din punctul de vedere al firmelor italiene, procentual, furturile vor inregistra o crestere masiva in Romania. Acest lucru este greu de presupus ca ii va conduce pe italieni la concluzia "da, clar! romanii sunt cinstiti, ne-am inselat!". Mai degraba vor prezenta statisticile spunand "vedeti? v-am spus noi, sunt niste hoti!".

In concluzie: pentru a obtine efectul dorit, nu boicotul "romanilor onesti" e necesar ci cumpararea mai multor produse din partea lor astfel incat firmele italiene sa suporte mai usor furturile "tiganilor infractori"!

Daca esti de acord cu logica mea, vei trimite link catre acest blog tuturor celor care ti-au dat mass. Poti salva o viata in felul asta (chiar o economie intreaga)! Daca nu o faci, inseamna ca esti un om fara suflet!

duminică, 1 martie 2009

Porn in the USA

Conform unui studiu publicat in revista New Scientist, consumul produselor industriei porno din America arata foarte ciudat. In loc sa gasim o corelatie pozitiva intre el si sa spunem gradul de liberal-itate a unui stat, corelatia este inversa! Statele cele mai religioase si mai conservatoare sunt cele care au cele mai multe subscriptii la site-urile de profil.

De aici, autorii trag concluzia ca oamenii cu cat sunt mai religiosi cu atat sunt mai predispusi sa se inscrie pe site-uri porno. Explicatia propusa este una de tip psihanalitic: cu cat esti mai religios, cu atat iti reprimi mai tare anumite nevoi naturale si cu atat e mai probabil ca acele nevoi sa defuleze spre manifestari de acest gen.

Foarte interesanta concluzia, dar as vrea sa aduc o obiectie metodologica. Cercetarea a fost realizata nu prin studierea indivizilor ci prin studierea statisticilor. Asta inseamna ca acei indivizi care au spus ca sunt conservatori/liberali sau credinciosi/necredinciosi nu sunt automat aceiasi care au fost identificati ca inscrisi in bazele de date ale firmelor producatoare de filme porno. Acest lucru da nastere unei posibile explicatii alternative care trebuie sa fie luata in considerare: este foarte posibil sa existe fix acea corelatie pozitiva asteptata de noi inaintea studiului intre liberal-itate si predilectia catre consumul porno si ca exact aceasta corelatie sa fie responsabila de consumul crescut si in statele conservatoare. Daca esti homosexual, de exemplu, cand e mai probabil sa consumi industrie porno? cand traiesti intr-un loc unde oamenii sunt toleranti fata de sexualitatea ta si unde nu te temi sa te afisezi in public sau cand traiesti intr-o societate religioasa, inchistata si retrograda care te condamna la cel mai mic semn public? Eu zic ca in varianta 2 vei tinde mai degraba sa apelezi la astfel de mijloace de a-ti satisface nevoile. Si atunci consumul crescut din statele conservatoare poate fi (mai bine) interpretat ca un consum crescut al necredinciosilor/neconservatorilor mai frustrati decat necredinciosii/neconservatorii din regiuni cu grad mai ridicat de liberal-itate.

luni, 23 februarie 2009

Revista facultatii de sociologie - recenzie

Rasfoiam zilele astea revista facultatii de Sociologie. Printre redactori este o tanara domnisoara care considera ca "stelista" este epitetul care o caracterizeaza cel mai bine (altfel poate nu si l-ar include in adresa de email!) si un june prim care se auto-declara manelist si se mandreste cu oltenitatea sa precum si cu cantitatea de alcool pe care o metabolizeaza.

Bun, dar sa trecem peste prejudecati si stereotipuri si sa ne uitam la continut. Fiind o revista de sociologie, sigur gasim cercetari de teren sau eseuri teoretice interesante. Sau... ? Cuprinsul este dragut macar... are cate un ":-)" la fiecare subpunct. Ce vrea sa spuna, oare, ca societatea este fericita?

Ma uit in graba peste titluri si gasesc ceva interesant. Se cheama "Materialismul". Apas page-down gandindu-ma "Wow, mai e Marx la moda printre studenti? De cand l-a expulzat Baltasiu din programa parca nimeni nu-l mai citeste!". Articolul incepe promitator cu o referinta la Madona [sic!] si cantecul "Material girl". Apoi aflam ca materialismul nu este un fenomen modern ci dateaza de cand nevestele se dadeau pe bani. Roxana, o fire "prea-romantica", ne convinge pana la sfarsit ca "Ziua Indragostitilor" ar trebui sa fie speciala. Mai lasati, fetelor, masinile si mai concentrati-va si pe sufletul baiatului!

Ma intorc putin intristat la cuprins (hai, ma, simtiti-va careva si dati-i fetei niste bijuterii macar de ziua ei!). Trec la urmatorul articol ce suna interesant "Actor si Inovator". Apelez din nou cu incredere la page-down asteptandu-ma la o analiza din perspectiva sociologiei dramaturgice. Incep sa citesc si ma dezumflu repede. Nu e vorba despre teoriile lui Goffman aici ci despre actorul ca antiteza a inovatorului. Este, in esenta, o mini-dialectica de sociologia elitelor. O intrebare apare ca leitmotiv: "ce este geniul, cum putem fi geniali?". Actorul este cel ce invata bine replicile iar inovatorul luptatorul pentru... replici noi, probabil. Actorul este cel care e considerat geniu, dar de fapt inovatorul este. Dar nu toti merg pana la capat, unii devin actori, totusi. Deci cum e bine sa fim? fiecare alege pentru el, ne spune Liliana... dar sa fie echilibru. Bun, ne intoarcem sus si cautam ceva de sociologie.

Ultima incercare si ma las: "Calatorind". Titlu incitant! Oare sa ne asteptam la o perspectiva multiculturalista sau la una cosmopolitanista? Oare autoarea o sa aiba o pozitie ferma in dezbaterea asupra relativismului cultural sau o sa o scalde in stil postmodern? Nu stim asa ca incepem lectura. Aflam ca vine vacanta... cu trenul din Franta... si asta ne creeaza dileme. Adica de ce n-ar putea veni din alta parte, din Maroc sau din Asia? (probabil Claudia a vrut sa sublinieze aici imperialismul culturii occidentale asupra culturilor afro-asiatice dar ne lasa sa ghicim lucrul asta fara a-si afirma explicit pozitia!). In continuare, intram intr-o analiza interactionista a relatiilor sociale din tren. Se foloseste paradigma explicatiilor cauzale: trenul, prin plictisire, ne face sa apasam nebuneste butoanele agendei de telefon si sa sunam persoane cu care nu am mai vorbit de o luna... asta daca nu stai la geam... acolo peisajul te face sa ramai constient de gesturi. Mai departe aflam ca autoarea a uitat sa isi puna in ghiozdan "Etica protestanta..." a lui Weber (totusi, e de remarcat prima referinta bibliografica explicita, o bila alba!) si acum este nevoita sa asculte cum colega de compartiment a vizitat Bamboo-ul. Deci ce putem deduce de aici? Exista, totusi, ceva care chiar este mai neinteresant decat Weber: ce fac pitzi in Bamboo! Mesajul de final este pozitiv(ist?): de-acum vom privi cu alti ochi structura de fier ce ne poarta acasa, la munte si la mare (adica trenul, sper ca nu v-ati gandit la structuralism).

Cedez nervos dar nu pot lasa sa treaca neobservata incercarea lui Emil-minune de a face o critica fundamentala a blogurilor. Emil se critica si pe sine, fapt ce ne duce, nu-i asa?, cu gandul la modernitatea reflexiva teoretizata de Beck sau Giddens. O bila alba si pentru Emil.

Felicitari, copii! La mai mare!

miercuri, 18 februarie 2009

Si totusi, Eminescu?!

Denumit de George Calinescu "poetul nepereche al ... bla bla bla. Va mai amintiti comentariile pubere la romana? Niciodata nu stiam de unde sa incep si o bagam pe-asta ca suna bine. O perioada am crezut acele vremuri trecute. Dar nu, aparent Eminescu revine in forta. Mai nou am aflat ca a fost si un sociolog genial. Niciun cuvant rau sau caterincos nu mai ai voie sa folosesti in acelasi context cu Eminescu, ignorarea acestei norme atragandu-ti, in afara oprobiului public, si amenzi de la CNA. Aparent, se numeste "respectarea identitatii nationale si protejarea valorilor culturale" ale romanilor.

De curand, in cadrul facultatii de sociologie, s-a desfasurat o conferinta "incendiara" despre moartea lui Eminescu, prilej de sarbatoare cu ocazia caruia s-a dat drumul la un site si s-a infiintat "prima catedra online de eminescologie". Foarte interesant! Cu ce se ocupa eminescologia? Deconstruind termenul, ar parea ca insemna "vorbitul despre eminescu". Ei bine, oamenii de la conferinta erau foarte buni la eminescologie: vorbeau foarte mult si vorbeau despre Eminescu.

Atmosfera era decrepita. Studentii lipseau in buna masura si am facut greseala sa ma asez in bancile din fata, printre eminescologii de renume si printre admiratorii domeniului. In sfarsit, dupa alocutiunile decanului si noului "sef de catedra virtuala de eminescologie" incepe sa vorbeasca un distins domn. O idee importanta desprindem de la dansul: evreii sunt de vina. Ori de cate ori cineva care ii facuse vreun neajuns lui Eminescu era evreu, acest lucru ne era facut cunoscut: "evreul X a facut A, B si C". Daca acea persoana nu era evreu nu se mentiona nimic. Ni se spunea simplu "Y a facut D, E si F". O metoda foarte interesanta de manipulare prin selectia datelor nepotrivita atat metodologic cat si politic intr-o institutie cum e facultatea de sociologie. La un moment dat am vrut sa subliniez acest aspect dar domnul conferentiar era mult prea fascinat de propriul sau discurs ca sa bage in seama audienta. In final, dupa o ora lunga de aruncat cu noroi, aerul se incinsese, transpiratia curgea si aerisirea nu functiona, iar rezistenta mea la bullshit se terminase.

Celor care se ocupa cu dezvoltarea si intretinerea acestui domeniu minunat care este eminescologia si mai ales celor care activeaza in cadrul "primei catedre online" nu le pot ura decat un calduros Eminescu sa ii judece! deoarece ei insisi nu prea se descurca deloc la acest capitol.

luni, 16 februarie 2009

Q

Care e diferenta dintre un orb care explica un tablou si un surd care explica muzica lui Beethoven?

duminică, 15 februarie 2009

Cultura sau individ?

Cand discutam despre indivizi, nu putem face abstractie de cultura din care provin. In mod similar, daca vorbim despre culturi, discutia este seaca si fara rost daca nu ne referim la indivizii care traiesc in ea. Totusi, cand discutam despre drepturile individuale si drepturile "culturale" (prin drepturi culturale inteleg aici cele pe care cultura respectiva le are asupra indivizilor - de exemplu, dreptul de a baga la inchisoare un criminal) ajungem destul de repede la o contradictie. Daca presupunem ca indivizii sunt inzestrati cu "certain inalienable rights" cum zice o constitutie de renume mondial ar parea ca drepturile individuale sunt deasupra drepturilor culturale. Pe de alta parte, realitatea social-politica este alta: societatea/cultura se impune in fata indivizilor aproape intotdeauna. Pentru ca niste drepturi individuale sa castige lupta, de obicei este nevoie de o interventie, uneori chiar militara, a unei culturi externe.

Dezbaterea pe care ma intereseaza sa o propun este: in ce masura putem justifica "agresiunea" culturala (interventia despre care vorbeam mai sus a unei culturi externe) spunand "interventia vine sa apere anumite drepturi ale unor indivizi defavorizati injust de cultura respectiva"?

Cei care raspund "nu se poate justifica" fac, in general, urmatoarea observatie: "drepturile indivizilor" despre care se face referire in justificare sunt ele insele produse ale unei culturi, anume cea occidentala, aflata sub stindardul revolutiei franceze si constitutiei americane. Nu numai ca drepturile indivizilor nu au o valoare absoluta care sa poata justifica o astfel de interventie, dar chiar sunt folosite ca materiale de propaganda ca sa justifice actiunea militara a unor tari care nu respecta nici ele drepturile omului - vezi Guantanamo Bay, spre exemplu.

Tot aici antropologii sociali mai fac uneori observatia ca ceea ce noua ni se pare bun si corect (in cultura noastra) altora li se pare rau si incorect (in cultura lor). Si nu este doar o parere ci efectiv ceea ce este bun si corect (am putea spune functional daca vrem sa evitam judecati morale) intr-o cultura chiar este rau (sau disfunctional) intr-o alta cultura. Mai mult decat atat, nici nu avem nevoie sa ne uitam la alte culturi ci putem face comparatia cu propria cultura la un moment de timp anterior. De exemplu, ideea de casatorie din dragoste este astazi un model idealizat al culturii europene si americane. Noua ne este destul de greu sa intelegem cum puteau oamenii sa se casatoreasca intr-o vreme cand petitorii veneau la usa casei si negociau "tranzactia" uneori fara ca mirele si mireasa sa se cunoasca inainte de nunta. Si totusi, nu trebuie sa ne uitam prea mult in spate ca sa ajungem acolo in propria noastra ograda culturala (cred ca 150 de ani e suficient). Aceste observatii ar parea sa sugereze ca ar trebui sa fim foarte rezervati si sceptici in ceea ce priveste ideea de valori absolute ce trebuie aparate.

De cealalta parte a baricadei, adeptii justificarii interventiei observa ca relativismul de acest tip este adeseori folosit ca unealta de legiferare si de impunere a inegalitatilor sociale si de propagare a stereotipurilor si prejudecatilor. De exemplu, un adept al relativismului cultural mai degraba ar putea sa foloseasca un stereotip ca "e normal ca negrii sa fie angajati mai greu decat albii deoarece cultura albilor este mai orientata catre munca" decat un interventionist.

Interventionistii par sa creada in valoarea absoluta a unor concepte cum ar fi drepturile omului, desi recunosc ca ele sunt produse culturale. Pentru un interventionist, drepturile omului sunt in egala masura valoare absoluta si produs cultural-politic precum este mersul pe Luna al americanilor in egala masura o valoare absoluta si un produs cultural-politic. In numele acestei valori absolute este permisa inclusiv actiunea militara asupra altor culturi.

Am participat candva la o dezbatere pe tema relativismului cultural la facultatea de sociologie. Ce mi s-a parut foarte interesant si demn de mentionat a fost ca, la un moment dat, atat interventionistii cat si relativistii spuneau despre ceilalti ca, daca ar avea dreptate, atunci am putea justifica moral genocidul lui Hitler asupra evreilor. Interventionistii spuneau asa: "daca voi relativistii sunteti consecventi, atunci n-ar trebui sa-l condamnati pe Hitler deoarece ce a facut el se poate considera un act intra-cultural prin care definea normele sociale intr-un spatiu inviolabil de catre o putere externa ca America". In acelasi timp, relativistii spuneau: "daca voi interventionistii sunteti consecventi, atunci n-ar trebui sa-l condamnati pe Hitler deoarece ce a facut el se poate considera un act de agresiune asupra unei culturi (a evreilor) si care poate fi justificat prin apel la niste valori absolute cum ar fi nevoia de spatiu vital pentru rasa superioara". Nu o sa va spun din ce tabara faceam eu parte si nici nu voi trage o concluzie deocamdata (poate dupa cateva comentarii :)). Prefer sa las subiectul ca tema de gandire.

miercuri, 11 februarie 2009

In apararea pitzipoancei

Orice revolutie in comportamentul social este privita la inceput cu reticenta si cu respingere de catre mainstream-ul societatii. Sa luam spre referinta modelul revolutiei vestimentare din '60-'70 legate de curentul hippie. Mecanismele de lupta impotriva contra-culturilor sunt destul de clare: se folosesc etichtele sociale in mare masura. Apartenenta la modelul hippie iti atragea o serie de etichete: erai catalogat drept superficial, lenes, neserios daca nu aveai parul scurt ci parul lung si, eventual, daca umblai intr-o geaca de blugi in loc de sacou si intr-o camasa inflorata in loc de camasa alba cu cravata.

Un alt exemplu interesant este varianta sovietica de contracultura: Although not exactly equivalent to the English definition, the term "Контркультура" (Kontrkul'tura, "Counterculture") found a constant use in Russian to define a cultural movement that promotes acting outside usual conventions of Russian culture: use of explicit language, graphical description of sex, violence and illicit activities and uncopyrighted use of "safe" characters involved in everything mentioned. (http://en.wikipedia.org/wiki/Counterculture) Sa ne amintim ca si atunci mediul social-politic comunist era profund refractar la toate aceste forme de manifestare a personalitatii. Calitatea de "om nou" era incompatibila cu etichetele asociate contra-curentului: alcoolic, pervers, anti-social, anti-sistem.

Pitzipoanca este un model cultural romanesc recent. Toata discutia de mai sus i se aplica integral. Pitzipoanca este astazi ceea ce parul lung la baieti era acum 40 de ani. Daca ne uitam, nu cred sa existe vreo eticheta noua. Aceleasi lucruri se spun si despre pitzi ale noastre: sunt superficiale, nu vor sa munceasca, sunt prea explicite dpdv sexual si chiar si ca nu stiu sa scrie. Intamplator, asta e cam adevarat. Nu prea stiu sa scrie fetele astea. Dar eu va marturisesc ca am avut deja doi profesori la sociologie care nu reusesc sa conjuge verbul 'a sti' la indicativ prezent, persoana a doua, folosind numarul corect de 'i' (si am si emailuri doveditoare). Pe lista mea de messenger, numarul de persoane care scriu corect verbele 'a fi', 'a sti' si 'a veni' la toate modurile si la toate timpurile la persoana a doua este infim. Deci pitzi nu sunt deloc speciale pentru ca nu stiu sa scrie. Se incadreaza perfect, din acest punct de vedere, in fondul societatii. Dar noi le etichetam doar pe ele.

Cand am citit acest articol din Adevarul, la inceput eram multumit pentru ca cei doi experti in sociologie si psihologie mentineau un ton echilibrat si stiintific de discutie - ba chiar aduc vorba de etichetare la un moment dat. Am fost dezamagit cand, la final, Alfred Bulai nu s-a putut tine si ne-a explicat el ce modele sunt bune si pe ce se bazeaza ele. Pacat, era un articol bun...

Stereotipurile si etichetarile rareori corespund unui fond social real. Ele reprezinta bias-uri ale societatii, nu carente ale pitzipoancei (sau ale hippiotului sau rusului de mai sus). Ca oameni responsabili si constienti, trebuie sa evitam sa folosim astfel de stereotipuri si sa intelegem ca oamenii au mereu un substrat, chiar daca se comporta altfel decat noi.

In final, citez o descriere a pitzipoancei facuta in articolul de mai sus: o bine dezvoltată tehnică de flirt, adaptată tuturor situaţiilor, plăcerea supremă fiind să aibă cât mai mulţi admiratori. Ce pot sa zic... din acest punct de vedere, chiar daca inteleg ce e aia neutralitatea axiologica a sociologului, as putea fi si eu o pitzipoanca!

duminică, 8 februarie 2009

Ghid de contrazicere

Avem o problema aflata in dezbatere si doi oameni. Cum procedam? La modul ideal, fiecare isi prezinta argumentele si contraargumentele si, la sfarsit, prin analiza rationala, unul dintre cei doi trebuie sa recunoasca ca pozitia sa initiala este slaba si ca interlocutorul sau probabil are dreptate. Sau nu... Uneori oamenii folosesc, intentionat sau instinctiv, "arme neconventionale". Scopul meu este sa descriu trei dintre aceste arme si sa familiarizez cititorii pentru ca acestia sa poata evita, nu folosi, aceste metode. :-)

1. Reinterpretarea termenilor in care discuta interlocutorul.

Aceasta e una din metodele cele mai de succes si relativ usor de strecurat. Ca atare, este cea mai periculoasa. Uneori este precedata de un disclaimer de tipul "daca inteleg eu bine, tu spui ca ..." sau "vrei sa spui ca ..." si atunci e mai usor de identificat. Insa nu intotdeauna. Exemplu:

X: "Ana are mere rosii"
Y: "Rosul este culoarea comunismului. Vrei sa spui ca Ana e comunista?"

Pare trivial dar, in viata reala, ne lovim foarte des de asa ceva.

2. Psihologizarea argumentelor interlocutorului.

Toti avem motive psihologice pentru care sustinem anumite teze. Toti avem disonante cognitive atunci cand anumite teze pe care le sustinem se dovedesc gresite. Un om de orientare politica de stanga va tinde sa apere o teza a interventiei statului in economie, de exemplu, din motive psihologice: nevoia de coerenta in sistemul sau de gandire. Insa ceea ce e important intr-o dezbatere sunt argumentele in sine si nu motivele pentru care noi folosim dezbatem. Exemplu:

X: "Ca sa iesim din criza economica, avem nevoie sa scadem, nu sa crestem impozitele pentru a ajuta agentii economici aflati in dificultate"
Y: "Sigur, din postura de actionar principal la corporatia C este de asteptat sa sustii o reducere a impozitelor! Te-ar ajuta in primul rand pe tine, nu pe economia aflata in criza".

Problema aici este ca Y, desi e convingator, nu arata de ce argumentul lui X este problematic ci, cel mult, arata ca X ar putea fi ipocrit.

3. Apelul la sentimente.

In mijlocul unei dezbateri inflacarate, cuvinte grele sunt adeseori aruncate de o parte si de alta. Atunci cand pasiunile sunt mai puternice decat ratiunea, argumentele tind si ele sa fie mai pasionale decat rationale. De exemplu, Dan Grigore justifica sanctionarea unui post de radio pentru o gluma facuta pe seama lui Eminescu in felul urmator: "E o blasfemie de ziua naţională. E vorba de un patrimoniu naţional, care este sfânt pentru naţia română". Nu exista niciun argument rational aici in sprijinul sanctiunii. Insa, cand citim, ramanem cu impresia ca s-a facut ceea ce trebuia. Acest lucru e tipic pentru apelul la sentimente.

In final, un exemplu de imbinare "armonioasa" a acestor tehnici extras, din pacate, din cadrul unei discutii la facultatea de sociologie unde oamenii se presupune ca incearca sa actioneze si sa gandeasca stiintific. Problema in cauza era "ar trebui cuplurile homosexuale sa fie lasate sa adopte copii?".

X: "Cum sa lasam homosexualii sa adopte copii? Vreti sa ajunga si copiii homosexuali? Nu e acceptabil!"
Y: "Totusi, in cercetarile empirice facute de A reiese ca acei copii crescuti in cupluri homosexuale sunt in aceeasi masura predispusi la homosexualitate ca si ceilalti"
X: "Adica ce vrei sa spui, ca parintii nu influenteaza dezvoltarea copiilor? Sigur ca influenteaza. Iar studiile lui A nu sunt relevante pentru ca si A este homosexual - normal ca n-o sa scrie de rau despre cei ca el".