Curciada culturii

Principiul arhimedismului cultural: un intelectual superficial, mimetist si submediocru scufundat intr-un mediu superficial, mimetist si submediocru impinge in stanga si in dreapta cu o forta egala cu volumul de prostie dezlocuit.

Exemplu: initiativa think-outsiderilor de la hotnews.ro

Textul pare un caz tipic de a vrea sa pari mai complicat decat vrei sa pari prin simpla afisare a simplitatii... la prima vedere. Insa pentru ca unii dintre noi nu se multumesc cu superficialitatea, o sa trecem la analiza conceptuala riguroasa si critica.

Actorii principali ai demersului:
1. Frumosul [masurat prin acte de cultura]
2. Uratul: inamicul frumosului. Mai greu de masurat, autorii nu precizeaza o metodologie.
3. Omul de cultura: producatorul dar si consumatorul Frumosului.

Intriga: omul de cultura este izolat astazi, preocupat de evolutia individuala, scarbit de Uratul omniprezent. Noi il vom trezi, ii vom reda "constienta si constiinta de sine, astfel incat, cei care aspira la statutul de oameni de cultura, sa poata privi catre un taram bine conturat si nu catre un arhipelag de insule aruncate la intamplare"

Ce ne deranjeaza cel mai tare aici? Doua posibilitati: virgula dintre subiect si predicat sau apelul la cei care aspira la statutul de oameni de cultura. Sa nu uitam, cf definitiei, omul de cultura este cel ce consuma Frumos. Cel care aspira la statutul de om de cultura ce poate fi? desigur cineva care aspira la statutul de consumator de Frumos, adica cineva care aspira sa consume X pentru ca X e Frumos - snobul. Omul de cultura autentic, insa, nu poate aspira la statutul de om de cultura, e o contradictie in termeni pentru ca snobismul e Urat.

Desfasurarea actiunii: "Cei care iubesc frumosul si promoveaza arta au datoria sa se cunoasca bine unii pe altii. Ei trebuie sa faca ideile sa circule, sa se lepede de propriile idei si sa fuzioneze cu idei noi pe care sa le filtreze tocmai pentru a face loc altor idei si mai noi"

Este dificil de inteles sensul acestui proces. Pare ca orice om de cultura X am avea si orice idee I(X) care i-ar apartine [idee Frumoasa pt ca X e om de cultura si, deci, producator de Frumos] este sortita sa fie lepadata in dauna unei alte idei I'(X) care este mai noua. Care I'(X) la randul ei e sortita aceluiasi sfarsit. Pare ca nicio idee nu poate fi fixata in fondul comun - cel putin cat timp exista idei noi carora trebuie sa le facem loc. Dar dificultatea aceasta este rezolvata daca reusim sa privim in context. Acest proces de extinctie a ideilor seamana cu viata insasi. Si stim cu totii ca viata este Frumoasa (cf. Benigni, 1997), imprumutand acestui proces ceva din Frumusetea ei, suficient de mult pentru ca el sa devina bun de consum al omului de cultura.

Punctul culminant: "Fiecare eveniment care poarta semnatura Cruciadei trebuie sa fie o batalie castigata. impotriva uratului si impotriva sabloanelor comerciale"

Si in acele vremuri in care nu vor mai exista infrangeri, doar victorii, nimeni nu ne va mai putea opri de la a spune un DA hotarit si irevocabil principiului antic al lepadarii de ideile vechi in favoarea celor noi.

Concluzia: "Bataliile Cruciadei sunt, insa, cele care se vor vedea. Acolo este nevoie de cei care impartasesc idealurile ei. Acolo este nevoie de soldatii Frumosului. Esti unul dintre ei ? La aceasta intrebare nu poti raspunde decat privind adanc inauntrul tau. "

Si sa nu uitam ca trebuie sa si think outside the box in timp ce privesti adanc inauntrul tau.


Inchei acest post cu doua intrebari sacaitoare:
1. Eu oare am facut ceva pentru cultura astazi? e lumea putin mai profunda?
2. De ce dracu' nu voia batranica aia proasta sa treaca strada?