Star Trek: recenzie obiectiva

Extind categoria recenziilor obiective cu un film vazut ieri: ultimul Star Trek. Nu m-am dus la el cu pretentii si cu asteptari prea mari. Apreciez si eu, ca orice fan al SF-ului, techno-babble-ul asociat acestui gen si sunt gata sa iert orice eroare sau exagerare de scenariu si de caracterizare a conflictelor intra- si inter-personale aferente oamenilor (sau, mai politically correct - sentientilor)

Cu toata bunavointa mea, Star Trek a fost o dezamagire totala:

1. Kirk este exilat de pe Enterprise aparent la intamplare pe o planeta pe care, tot din intamplare era si Spock-batranul. Din intamplare, Kirk aterizeaza exact langa pestera lui Spock catre care este fugarit, tot din intamplare, de un monstru local.

2. Spock fusese izolat de catre Nero pe Delta-Vega. Nero voia ca el sa urmareasca distrugerea lui Vulcan. Cum facea asta daca era pe acea planeta... In plus, nu risca (Nero) ca Spock sa fie mancat de unul dintre monstrii de acolo? Era, totusi, o planeta catalogata ca "nesigura". Nu era mai simplu sa il pastreze pe naveta lui si, dupa ce Vulcan era distrusa, sa il mai enerveze putin apoi sa-l omoare?

3. Planeta pe care Kirk se intalneste, din intamplare, cu Spock este, din intamplare, exact cea pe care era si cel mai genial fizician al timpului care, in loc sa fie implicat in cercetarea de laborator intr-una din universitatile Federatiei, era izolat acolo fix ca sa il ajute pe Kirk sa se teleporteze in naveta Enterprise care mergea cu viteza supraluminica.

4. Arma pe care Nero o foloseste asupra lui Vulcan fusese, initial, o unealta prin care Spock incerca sa opreasca dezastrul supernovei de langa planeta romulanilor. Unealta ar trebui sa creeze o gaura neagra care sa inghita explozia supernovei. Dar supernova ea insasi creeaza o gaura neagra (daca are masa mai mare decat 3 * masa soarelui). Deci "solutia" respectiva era stupida, ar fi trebuit sa inghitim o gaura neagra cu alta gaura neagra dar asta nu ar fi schimbat soarta supernovei.

5. Kirk ii ofera lui Nero ajutorul cu argumentul "trebuie sa aratam compasiune, doar asa putem castiga pacea cu romulanii". Cand Nero refuza ajutorul, Kirk ii bombardeaza nava! Cum o fi asta? intelegeam sa il lase in pace sa alunece usor in gaura neagra. Dar de ce sa il impuste?? cum ar putea sa ajute asta pacii cu romulanii?

6. Enterprise era prinsa in stransoarea gaurii negre. Teoretic, viteza superluminica de tip warp ar putea scoate o nava chiar trecuta de orizontul evenimentului. Dar, ne spune Scotty, nava deja e prinsa in ciuda faptului ca mergea la nivel warp. DAR, no worries... Scotty gaseste solutia. Aruncam ceva in spate, explodeaza, si ne impinge explozia mai departe. Pai explozia aia... cu ce viteza impingea unda de soc? in mod sigur cu o viteza sub-luminica. Enterprise, care deja se misca supra-luminic, nici nu ar fi putut percepe acea explozie, cu atat mai putin sa fie impinsa de ea in afara gaurii negre.

Revista facultatii de sociologie - recenzie (2)

De la ultima recenzie, am asteptat cu sufletul la gura noi aparitii ale revistei de sociologie. Si iata ca asteptarile nu au fost in van. Revista facultatii revine intr-un nou format: Social times.

Suntem avertizati, inca de la inceput, ca "aparentele inseala[sic!]". Totul bine si frumos dar... care e legatura? sa fie, oare, o referinta catre imaginatia sociologica? Probabil o chestie de marketing, trecem mai departe.

Citind editorialul, simt ca nu am scris in van recenzia anterioara si ca au existat oameni care m-au luat in serios. Oana ne anunta ca revista si-a modificat tonul romantic si a trecut la informatii utile si la cercetari facute "despre si cu studenti".

Trec direct la subiectul interesant pentru mine, cercetarile facute de studenti. Uitandu-ma la cuprins, vad cateva titluri candidate la acest statut: "Fight Club Meets E. Goffman", "Social club versus Cantina de la drept" si "Telefonul mobil... ...cel mai bun prieten al omului".

Ca si data trecuta, cele mai promitatoare mai intai: Goffman. Hopa, e in engleza! Clar trebuie sa fie ceva interesant! Articolul incepe cu o prezentare a ideilor lui Goffman, apoi cu o prezentare a filmului Fight Club. In final, concluzia: Besides from ilustrating actions and processes found in the book, the movie also brings about a less developed ideea in The Presentation of Self in Everyday life, the multiple personality problem, or the Dissociative Identity Disorder (DID). Hmm, deci Goffman despre asta vorbeste? despre DID? eu aveam impresia ca ne zice despre cu totul altceva, despre cum oamenii sunt actori in viata de zi cu zi, oamenii normali, nu cei cu... disorders. Oare Diana ce text al lui Goffman o avea in minte?

Dezamagit, trec la dezbaterea aprinsa "cantina de la drept sau clubul social"? Observam inca de la inceput ca Liliana nu doreste sa mentina o atitudine de observator neutru. Cantina de la drept e scrisa cu rosu, culoare antagonizanta, in timp ce clubul social e cu albastru. Dar sa nu judecam prea repede, ci sa analizam argumentele:
1. Argumentul spatio-temporal: "Pana la Social Club fac un minut. Pana la cantina de la Drept fac 10 minute". Argument imbatabil, in sine... doar ca, daca sunt deja la Drept, s-ar putea sa fac 1 minut pana in cantina de la Drept si 10 minute pana in Social.
2. Argumentul social: "la Drept e galagie si inghesuiala"; eliptic fiind, argumentul ne sugereaza ca la Social ar fi liniste si putina lume. Dar sa fie chiar asa? poate o formulare explicita ne-ar fi scapat de ambiguitate.
3. Argumentul interactionist: "O diferenta majora intre Social Club si cantina de la Drept este ca la aceasta din urma poti lua pranzul fara a interactiona deloc". O mica flotare logica: daca acceptam premisele argumentului social, ar trebui sa rezulte ca exista o cantitate mult mai mare de interactiune la Drept decat in Social.
Deci, ramane cum am stabilit... oricum, apreciem aici efortul sociologului de a interactiona cu mediul social. O bila alba Lilianei pentru ca a facut, totusi, munca de teren.

Sa mai citesc si articolul cu telefonul? deja nu mai am sperante... mai bine un eseu fotografic, parca am vazut ceva de genul asta la cuprins. Dana alege sa ne prezinte o problema sociala care are "cea mai mare amploare in zonele intens circulate". E vorba despre... gumele de mestecat, desigur. Daca pozele sunt inexpresive si plictisitoare, comentariile sunt, in schimb, inepte. My favorite: "Am observat ca locurile in care se gasesc gume de mestecat aruncate pe jos sunt foarte variate". Nimic nu-ti scapa, Dana!

Ca aparare, sunt sigur ca Revista de Sociologie ma va acuza de negativism. Si, dupa cum se spune in articolul "Specificul meseriei de asistent social", acesta este, aparent, o tulburare comportamentala!

Revista facultatii de sociologie - recenzie

Rasfoiam zilele astea revista facultatii de Sociologie. Printre redactori este o tanara domnisoara care considera ca "stelista" este epitetul care o caracterizeaza cel mai bine (altfel poate nu si l-ar include in adresa de email!) si un june prim care se auto-declara manelist si se mandreste cu oltenitatea sa precum si cu cantitatea de alcool pe care o metabolizeaza.

Bun, dar sa trecem peste prejudecati si stereotipuri si sa ne uitam la continut. Fiind o revista de sociologie, sigur gasim cercetari de teren sau eseuri teoretice interesante. Sau... ? Cuprinsul este dragut macar... are cate un ":-)" la fiecare subpunct. Ce vrea sa spuna, oare, ca societatea este fericita?

Ma uit in graba peste titluri si gasesc ceva interesant. Se cheama "Materialismul". Apas page-down gandindu-ma "Wow, mai e Marx la moda printre studenti? De cand l-a expulzat Baltasiu din programa parca nimeni nu-l mai citeste!". Articolul incepe promitator cu o referinta la Madona [sic!] si cantecul "Material girl". Apoi aflam ca materialismul nu este un fenomen modern ci dateaza de cand nevestele se dadeau pe bani. Roxana, o fire "prea-romantica", ne convinge pana la sfarsit ca "Ziua Indragostitilor" ar trebui sa fie speciala. Mai lasati, fetelor, masinile si mai concentrati-va si pe sufletul baiatului!

Ma intorc putin intristat la cuprins (hai, ma, simtiti-va careva si dati-i fetei niste bijuterii macar de ziua ei!). Trec la urmatorul articol ce suna interesant "Actor si Inovator". Apelez din nou cu incredere la page-down asteptandu-ma la o analiza din perspectiva sociologiei dramaturgice. Incep sa citesc si ma dezumflu repede. Nu e vorba despre teoriile lui Goffman aici ci despre actorul ca antiteza a inovatorului. Este, in esenta, o mini-dialectica de sociologia elitelor. O intrebare apare ca leitmotiv: "ce este geniul, cum putem fi geniali?". Actorul este cel ce invata bine replicile iar inovatorul luptatorul pentru... replici noi, probabil. Actorul este cel care e considerat geniu, dar de fapt inovatorul este. Dar nu toti merg pana la capat, unii devin actori, totusi. Deci cum e bine sa fim? fiecare alege pentru el, ne spune Liliana... dar sa fie echilibru. Bun, ne intoarcem sus si cautam ceva de sociologie.

Ultima incercare si ma las: "Calatorind". Titlu incitant! Oare sa ne asteptam la o perspectiva multiculturalista sau la una cosmopolitanista? Oare autoarea o sa aiba o pozitie ferma in dezbaterea asupra relativismului cultural sau o sa o scalde in stil postmodern? Nu stim asa ca incepem lectura. Aflam ca vine vacanta... cu trenul din Franta... si asta ne creeaza dileme. Adica de ce n-ar putea veni din alta parte, din Maroc sau din Asia? (probabil Claudia a vrut sa sublinieze aici imperialismul culturii occidentale asupra culturilor afro-asiatice dar ne lasa sa ghicim lucrul asta fara a-si afirma explicit pozitia!). In continuare, intram intr-o analiza interactionista a relatiilor sociale din tren. Se foloseste paradigma explicatiilor cauzale: trenul, prin plictisire, ne face sa apasam nebuneste butoanele agendei de telefon si sa sunam persoane cu care nu am mai vorbit de o luna... asta daca nu stai la geam... acolo peisajul te face sa ramai constient de gesturi. Mai departe aflam ca autoarea a uitat sa isi puna in ghiozdan "Etica protestanta..." a lui Weber (totusi, e de remarcat prima referinta bibliografica explicita, o bila alba!) si acum este nevoita sa asculte cum colega de compartiment a vizitat Bamboo-ul. Deci ce putem deduce de aici? Exista, totusi, ceva care chiar este mai neinteresant decat Weber: ce fac pitzi in Bamboo! Mesajul de final este pozitiv(ist?): de-acum vom privi cu alti ochi structura de fier ce ne poarta acasa, la munte si la mare (adica trenul, sper ca nu v-ati gandit la structuralism).

Cedez nervos dar nu pot lasa sa treaca neobservata incercarea lui Emil-minune de a face o critica fundamentala a blogurilor. Emil se critica si pe sine, fapt ce ne duce, nu-i asa?, cu gandul la modernitatea reflexiva teoretizata de Beck sau Giddens. O bila alba si pentru Emil.

Felicitari, copii! La mai mare!