Relatiile ca seriale

Relatiile sunt seriale. La inceput, le descoperi si esti entuziasmat. Tragi primele 3 sezoane de pe torrents si treci la treaba. Incepi sa cunosti personajele. Un serial bun are personajele bine trasate, indeplinind o functionalitate clara atat in lumea realitatii povestii cat si in lumea meta-povestii.

Primul weekend il petreceti doar impreuna. Uneori chiar prima saptamana. Apoi lucrurile se linistesc. Episoadele noi se raresc, beatitudinea initiala scade, iti revii la "normal" - desigur, deja esti prins in lumea personajelor si astepti cu nerabdare desfasurarea actiunii.

Incepe sezonul n+1. Incepe si carcoteala: "baaai, ce-o mai lalaie si astia"; "s-au stricat de tot"; "nu mai are niciun sens". Este momentul indoielilor. La unele seriale renunti in perioada asta. Te mai intorci la vechile pasiuni, mai cauti altceva.

Producatorii opresc serialul. Nu se mai vinde. Fanii adevarati raman loiali pentru totdeauna. Au salvat pe DVD totul, sau pe hard-ul extern. Si din cand in cand reiau seria de la un cap la altul. Pare sa aiba o viata proprie in momentele alea.

Daca inca nu v-am convins ca relatiile sunt seriale, uitati niste nume: Lost, Prison Break (:-D), Heroes, Damages, Dollhouse, cineva imi sopteste "neveste disperate" (wtf?! exista oameni care se uita la un serial numit "neveste disperate"? cat de disperat trebuie sa fii tu insuti ca sa regasesti alinare in disperarea altora?)

In final, n-am decat un singur cuvant de spus: "Engage!"