Se afișează postările cu eticheta sociologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sociologie. Afișați toate postările

joi, 26 aprilie 2012

Printi si cersetori

Am citit recent trei teze de doctorat care urmeaza sa fie sustinute public la Facultatea de Sociologie. M-au impresionat prin aspectul de referat (de proasta calitate) asa ca m-am gandit sa fac un experiment la care sper sa participati prin comentarii. Am ales 3 pasaje din lucrarile de doctorat precum si 3 pasaje din 3 referate marcate ca 'nivel Gimnaziu' pe www.referat.ro

Va invit sa incercati sa distingeti viitorii doctori in sociologie de tinerii absolventi de gimnaziu (desigur, fara a cauta textele pe google :-)):
  1. Martiriul nu este un simplu act de eroism – care ar putea foarte bine sa aiba cauze omenesti. "El probeaza adevarul crestinismului prin atestarea prezentei Duhului Sfant ce infaptuieste lucrari ce depasesc puterile omenesti – biruirea firii – si face fiinte fragile, care nu sunt eroi, sa infrunte moartea". Martiriul edifica Biserica dar in acelasi timp are o valoare mantuitoare: "Policarp, ca si Domnul insusi, a asteptat cu rabdare sa fie predat, voind astfel, prin acest exemplu, sa ne invete sa nu cugetam doar la propriile interese, ci si la cele ale aproapelui. Caci semnul unei adevarate si temeinice mile este nu numai de a cauta propria mantuire, ci si pe cea a fratilor sai". Martirii sunt persoane supra-rationale care traiesc mai mult in duh. Desi vietuiesc in aceasta lume ei nu ii apartin, dupa cum a spus Mantuitorul apostolilor, vorbindu-le de fapt tuturor crestinilor: "Voi nu sunteti din lumea aceasta". Ne nastem in aceasta lume materiala, vazuta, si apartinem Imparatiei lui Dumnezeu pe care nu o cunoastem inca dar avem nadejdea ca o vom obtine dupa moarte. Credinta este "garantia lucrurilor dorite, dovada lucrurilor nevazute" (Ap. Pavel).
  2. Subordonarea cavalerului cerintelor vasalitatii era ilustrata de faptul ca, de regula, nasul cavalerului era seniorul sau. Cavalerii primeau de la seniorii lor proprietati. Apartenenta la starea nobilimii era insotita de un sir de privilegii motivate de faptul ca nobilii isi indeplineau datoriile fata de societate luptand in razboaie pentru apararea tuturor. Privilegiile constau in: scutirea de impozite, accesul la functiile laice si ecleziastice, dreptul de a purta blazon etc. Cavalerii erau razboinici care luptau calare. S-a calculat ca un cavaler avea nevoie pentru a trai si a-si procura cele necesare razboiului de un domeniu de cel putin 150 de hectare. Razboaiele erau frecvente. Pe de o parte, trebuiau respinsi invadatorii straini, pe de alta, razboiul era singurul mijloc de reglare a conflictelor.
  3. Sistemul decizional este foarte strans legat de sistemul informational. Sistemul informational reprezinta un ansamblu de fluxuri si circuite informationale organizate intr-o conceptie unitara, utilizandu-se metode, proceduri, resurse materiale si umane, pentru selectarea, inregistrarea prelucrarea, stocarea si/sau transmiterea datelor si informatiilor. [...] [D]efinirea sistemului informational pornind de la rolul sau in ansamblul activitatilor [...] este o conditie sine-qua-non pentru intelegerea corecta nu numai a problematicii informationale, ci si, in genere, a problematicii manageriale.
  4. Fiind un proces prin care se face schimbul de informatii intre persoane, grupuri, organizatii etc., comunicarea este cea care da sens existentei datorita impactului major asupra intregii vieti economice, politice, sociale, culturale, stiintifice etc. [...] [Comunicarea] prin efectele sale determina producerea de schimbari atat la nivel individual, cat si la nivel de grup, de organizatii si la nivel social. Deci, in mod practic, dupa ce a avut loc comunicarea, lucrurile nu mai sunt aceleasi nici pentru participanti, nici pentru relatiile dintre ei. [...] In societatea actuala, relatiile de comunicare sunt sustinute de un suport tehnic si tehnologic nemaiintalnit, care nu doar ofera facilitati deosebite, ci produce mereu mutatii remarcabile in insasi esenta procesului de comunicare, ce devine mult mai fluent, mai clar, mai cuprinzator si beneficiaza de posibilitatea realizarii în timp real.
  5. Pastoritul, ocupatie straveche a locuitorilor patriei noastre, care s-a dezvoltat continuu, ca si celelalte ramuri traditionale (agricultura, padurarit, minerit), a determinat, pe masura evolutiei societatii omenesti, modificari in structura fondului forestier, contribuind prin defrisari la restrangerea arealelor masivelor paduroase, mai ales spre golurile alpine, pentru largirea pasunilor de vara si a teritoriilor de finete, in care se concentrau si cel mai mare numar de constructii pastorale. Pasunatul abuziv a contribuit la degradarea si reducerea productivitatii arboretelor, regenerarii padurii si degradarii solului prin batatorirea acestuia de catre animale.[...] Pastoria a oferit o gama larga de produse necesare populatiei montane, intinsele pasuni si fanete au asigurat o buna baza furajera pentru cresterea animalelor.
  6. Din epoca persecutiilor Bisericii de catre imparatii romani in secolele I-IV, Biserica a mostenit cultul martirilor, care s-a nascut ca o manifestare fireasca a credintei crestine, pe care martirii crestini au marturisit-o cu statornicie si curaj, si s-au incoronat pentru chinurile indurate si pentru moartea lor martirica cu cununa nemuririi si a vietii vesnice. Martirii crestini au suferit cu un curaj neinfricat, care a uimit lumea greco-romana, toate torturile si pedepsele inventate de fanatismul si brutalitatea lumii pagane, care ura pe crestini, dispretuia credinta lor intr-un Dumnezeu spiritual si invizibil, lua in deradere credinta lor in invierea mortilor si in viata viitoare si nu avea nici o pretuire pentru viata lor morala, curata si sfanta. La ingrozitoarele suferinte fizice, se adaugau suferintele morale ale martirilor crestini provocate de grija pentru parintii, fiii, fiicele, rudeniile si prietenii lor. Martirii le-au suportat pe toate cu un eroism fizic si moral unic, care a fortat chiar admiratia paganilor. Curajul martirilor a facut pe multi pagani sa treaca la crestinism

Mentionez ca am incercat, pe cat posibil, sa curat textele doctoranzilor de greseli gramaticale si alte probleme de exprimare astfel incat sa obtinem un stil unitar prin comparatie cu elevii de gimnaziu. De asemenea, inteleg ca referatele marcate cu 'Gimnaziu' nu sunt neaparat scrise la nivelul scolar respectiv. Mai degraba, eticheta se refera la profunzimea conceptelor folosite si la dificultatea parcurgerii discursului argumentativ.

joi, 30 aprilie 2009

Revista facultatii de sociologie - recenzie (2)

De la ultima recenzie, am asteptat cu sufletul la gura noi aparitii ale revistei de sociologie. Si iata ca asteptarile nu au fost in van. Revista facultatii revine intr-un nou format: Social times.

Suntem avertizati, inca de la inceput, ca "aparentele inseala[sic!]". Totul bine si frumos dar... care e legatura? sa fie, oare, o referinta catre imaginatia sociologica? Probabil o chestie de marketing, trecem mai departe.

Citind editorialul, simt ca nu am scris in van recenzia anterioara si ca au existat oameni care m-au luat in serios. Oana ne anunta ca revista si-a modificat tonul romantic si a trecut la informatii utile si la cercetari facute "despre si cu studenti".

Trec direct la subiectul interesant pentru mine, cercetarile facute de studenti. Uitandu-ma la cuprins, vad cateva titluri candidate la acest statut: "Fight Club Meets E. Goffman", "Social club versus Cantina de la drept" si "Telefonul mobil... ...cel mai bun prieten al omului".

Ca si data trecuta, cele mai promitatoare mai intai: Goffman. Hopa, e in engleza! Clar trebuie sa fie ceva interesant! Articolul incepe cu o prezentare a ideilor lui Goffman, apoi cu o prezentare a filmului Fight Club. In final, concluzia: Besides from ilustrating actions and processes found in the book, the movie also brings about a less developed ideea in The Presentation of Self in Everyday life, the multiple personality problem, or the Dissociative Identity Disorder (DID). Hmm, deci Goffman despre asta vorbeste? despre DID? eu aveam impresia ca ne zice despre cu totul altceva, despre cum oamenii sunt actori in viata de zi cu zi, oamenii normali, nu cei cu... disorders. Oare Diana ce text al lui Goffman o avea in minte?

Dezamagit, trec la dezbaterea aprinsa "cantina de la drept sau clubul social"? Observam inca de la inceput ca Liliana nu doreste sa mentina o atitudine de observator neutru. Cantina de la drept e scrisa cu rosu, culoare antagonizanta, in timp ce clubul social e cu albastru. Dar sa nu judecam prea repede, ci sa analizam argumentele:
1. Argumentul spatio-temporal: "Pana la Social Club fac un minut. Pana la cantina de la Drept fac 10 minute". Argument imbatabil, in sine... doar ca, daca sunt deja la Drept, s-ar putea sa fac 1 minut pana in cantina de la Drept si 10 minute pana in Social.
2. Argumentul social: "la Drept e galagie si inghesuiala"; eliptic fiind, argumentul ne sugereaza ca la Social ar fi liniste si putina lume. Dar sa fie chiar asa? poate o formulare explicita ne-ar fi scapat de ambiguitate.
3. Argumentul interactionist: "O diferenta majora intre Social Club si cantina de la Drept este ca la aceasta din urma poti lua pranzul fara a interactiona deloc". O mica flotare logica: daca acceptam premisele argumentului social, ar trebui sa rezulte ca exista o cantitate mult mai mare de interactiune la Drept decat in Social.
Deci, ramane cum am stabilit... oricum, apreciem aici efortul sociologului de a interactiona cu mediul social. O bila alba Lilianei pentru ca a facut, totusi, munca de teren.

Sa mai citesc si articolul cu telefonul? deja nu mai am sperante... mai bine un eseu fotografic, parca am vazut ceva de genul asta la cuprins. Dana alege sa ne prezinte o problema sociala care are "cea mai mare amploare in zonele intens circulate". E vorba despre... gumele de mestecat, desigur. Daca pozele sunt inexpresive si plictisitoare, comentariile sunt, in schimb, inepte. My favorite: "Am observat ca locurile in care se gasesc gume de mestecat aruncate pe jos sunt foarte variate". Nimic nu-ti scapa, Dana!

Ca aparare, sunt sigur ca Revista de Sociologie ma va acuza de negativism. Si, dupa cum se spune in articolul "Specificul meseriei de asistent social", acesta este, aparent, o tulburare comportamentala!

luni, 6 aprilie 2009

Targul educatiei si mixul de marketing

In weekend-ul care tocmai s-a terminat a fost Targul Educatiei 2009. Ca un tanar vesnic pasionat de educatie ce sunt, am indraznit sa pasesc pe holurile Facultatii de Drept sambata cu scopul de a arunca o privire critica dar binevoitoare asupra participantilor. Daca ar fi sa descriu intr-un singur cuvant acest eveniment, as spune kitsch.

M-am oprit mai intai la facultatea mea de suflet, sociologia. Fusesem deja amenintat ca se lasa cu spectacol. Si spectacol era! In sensul ca muzica (populara, etno...) era data la maxim, acoperind programele cultural-artistice ale facultatilor vecine, si niste tinere studente cu parul padure incinsesera o hora, claustrate fiind de holul facultatii de drept. Sociologii purtau o uniforma alba pe care era scrisa adresa facultatii de sociologie precum si mesajul pozitiv "Add to favorites". Catchy si inventiv, nu?

Unul dintre organizatori ii roaga pe sociologi sa dea putin muzica mai incet deoarece deranjeaza lumea din jur. Oare sunt singurul care a vazut poezia in acest gest? "sociologii ii deranjeaza pe cei din jur"... in fine, indraznesc sa ma apropii si incep sa vorbesc cu fostii mei colegi. Observ ca toti purtau la piept o insigna cu ":-)". Curios si critic din fire, ma interesez asupra semnificatiei smiley-ului in contextul facultatii. Mi se raspunde ca e o "chestie de marketing". Ideea targului e sa convingi potentiali studenti sa vina la sociologie. Si ":-)", stim cu totii, vinde. Ok, zic, dar... vi se pare ca Romania e intr-o stare buna la ora actuala? sociologii romani au de ce sa fie zambitori? sau lupta din greu cu problemele sociale... Mi se raspunde bland si profesoral ca smiley-ul nu inseamna ca sociologul e fericit. Ci chiar este doar un instrument de marketing! Nervos putin, imi exprim parerea ca poate exista o doza de nesinceritate in mesaj. Daca sociologul nu e happy de ce i se promoveaza imaginea prin smiley face? Nu este ca si cum ai vrea sa vinzi o lamaie spunand ca este dulce? Colegul sociolog care, intre timp, preluase rolul de lider informal al grupului se gandeste putin si se declara in dezacord cu analogia mea. Argumentul sau: smiley-ul e acolo doar ca sa atraga atentia oamenilor. Oricum ei nu prea stiu cum e cu sociologia. Multi n-au facut nici in liceu. Si atunci le punem un smiley ca sa fie atrasi la inceput. Si dup-aia, in timp, afla ei ce inseamna sociologie cu adevarat.

Lamurit fiind despre sociologie, ma indrept spre unii dintre vecini, filosofii. O tanara domnisoara tipa cu voce stridenta (si acum o puteam si auzi deoarece muzica de la socio fusese oprita): "VINO LA FILOSOFIE SA SALVEZI O ROMANIEEEEEE" si "HAIDE NU FI IGNORANT SI OPRESTE-TE LA STAND". Nevrand sa par ignorant, m-am oprit la stand unde o alta domnisoara studenta mi-a inmanat zambitoare o brosurica. Pe ea Kant, Heidegger si Popper impodobiti cu motive postmoderne. Kant era un pachet de Kent, Heidegger o sticla de Heineken si Popper niste artificii. Mesajul pare clar: filosofia = bautura + tigari + distractie. Nevrand sa intru intr-o dezbatere despre meta-limbaj, am zis sa dau tinerilor filosofi o sansa si am intrebat-o pe fetita cu brosurica: "nu te supara, de Kant si Heidegger am auzit, dar Popper cine a fost?". Chipul angelic imi raspunde surazand: "a fost un sustinator al societatii deschise".

Mirarea filosofica imi este intrerupta de un student aflat in posesie de portavoce: "STAAANDUL 30, STAAANDUL 30... FACULTATEA DE CHIMIEEEEEE... STANDUL 30". Punandu-mi clorura de sodiu pe rana, ma indrept infrigurat spre standul 30. Acolo canta pasarea Phoenix si se fac reactii chimice! Sounds like fun! Dar bonusul cel mare era tabelul lui Mendeleev... pe care tronau Harry Potter si Sirius Black. Titlul tabelului era "descopera piatra filosofala la chimie!". Si iata cum li se da dreptate si relativistilor postmoderni: alchimia si chimia se recombina armonios intr-o singura disciplina sub bagheta magica a literaturii de specialitate.

In concluzie, un singur lucru a lipsit de la targul educatiei: SEMINTE BUNE, BAIETI!

luni, 23 februarie 2009

Revista facultatii de sociologie - recenzie

Rasfoiam zilele astea revista facultatii de Sociologie. Printre redactori este o tanara domnisoara care considera ca "stelista" este epitetul care o caracterizeaza cel mai bine (altfel poate nu si l-ar include in adresa de email!) si un june prim care se auto-declara manelist si se mandreste cu oltenitatea sa precum si cu cantitatea de alcool pe care o metabolizeaza.

Bun, dar sa trecem peste prejudecati si stereotipuri si sa ne uitam la continut. Fiind o revista de sociologie, sigur gasim cercetari de teren sau eseuri teoretice interesante. Sau... ? Cuprinsul este dragut macar... are cate un ":-)" la fiecare subpunct. Ce vrea sa spuna, oare, ca societatea este fericita?

Ma uit in graba peste titluri si gasesc ceva interesant. Se cheama "Materialismul". Apas page-down gandindu-ma "Wow, mai e Marx la moda printre studenti? De cand l-a expulzat Baltasiu din programa parca nimeni nu-l mai citeste!". Articolul incepe promitator cu o referinta la Madona [sic!] si cantecul "Material girl". Apoi aflam ca materialismul nu este un fenomen modern ci dateaza de cand nevestele se dadeau pe bani. Roxana, o fire "prea-romantica", ne convinge pana la sfarsit ca "Ziua Indragostitilor" ar trebui sa fie speciala. Mai lasati, fetelor, masinile si mai concentrati-va si pe sufletul baiatului!

Ma intorc putin intristat la cuprins (hai, ma, simtiti-va careva si dati-i fetei niste bijuterii macar de ziua ei!). Trec la urmatorul articol ce suna interesant "Actor si Inovator". Apelez din nou cu incredere la page-down asteptandu-ma la o analiza din perspectiva sociologiei dramaturgice. Incep sa citesc si ma dezumflu repede. Nu e vorba despre teoriile lui Goffman aici ci despre actorul ca antiteza a inovatorului. Este, in esenta, o mini-dialectica de sociologia elitelor. O intrebare apare ca leitmotiv: "ce este geniul, cum putem fi geniali?". Actorul este cel ce invata bine replicile iar inovatorul luptatorul pentru... replici noi, probabil. Actorul este cel care e considerat geniu, dar de fapt inovatorul este. Dar nu toti merg pana la capat, unii devin actori, totusi. Deci cum e bine sa fim? fiecare alege pentru el, ne spune Liliana... dar sa fie echilibru. Bun, ne intoarcem sus si cautam ceva de sociologie.

Ultima incercare si ma las: "Calatorind". Titlu incitant! Oare sa ne asteptam la o perspectiva multiculturalista sau la una cosmopolitanista? Oare autoarea o sa aiba o pozitie ferma in dezbaterea asupra relativismului cultural sau o sa o scalde in stil postmodern? Nu stim asa ca incepem lectura. Aflam ca vine vacanta... cu trenul din Franta... si asta ne creeaza dileme. Adica de ce n-ar putea veni din alta parte, din Maroc sau din Asia? (probabil Claudia a vrut sa sublinieze aici imperialismul culturii occidentale asupra culturilor afro-asiatice dar ne lasa sa ghicim lucrul asta fara a-si afirma explicit pozitia!). In continuare, intram intr-o analiza interactionista a relatiilor sociale din tren. Se foloseste paradigma explicatiilor cauzale: trenul, prin plictisire, ne face sa apasam nebuneste butoanele agendei de telefon si sa sunam persoane cu care nu am mai vorbit de o luna... asta daca nu stai la geam... acolo peisajul te face sa ramai constient de gesturi. Mai departe aflam ca autoarea a uitat sa isi puna in ghiozdan "Etica protestanta..." a lui Weber (totusi, e de remarcat prima referinta bibliografica explicita, o bila alba!) si acum este nevoita sa asculte cum colega de compartiment a vizitat Bamboo-ul. Deci ce putem deduce de aici? Exista, totusi, ceva care chiar este mai neinteresant decat Weber: ce fac pitzi in Bamboo! Mesajul de final este pozitiv(ist?): de-acum vom privi cu alti ochi structura de fier ce ne poarta acasa, la munte si la mare (adica trenul, sper ca nu v-ati gandit la structuralism).

Cedez nervos dar nu pot lasa sa treaca neobservata incercarea lui Emil-minune de a face o critica fundamentala a blogurilor. Emil se critica si pe sine, fapt ce ne duce, nu-i asa?, cu gandul la modernitatea reflexiva teoretizata de Beck sau Giddens. O bila alba si pentru Emil.

Felicitari, copii! La mai mare!